Încă păstrăm în suflet ecouri ale serii trecute de
la Cioceni. Nu întâmpător, concertul cu numărul 150 al Cenaclului Lumină Lină a
surprins, într-un mod esenţial şi categoric, dăruirea unor oameni care ştiu, de
fiecare dată, să ofere sentimentul de acasă,
să se bucure sincer şi curat şi să-L primească pe Hristos în mijlocul lor.
Cele patru ore petrecute pe drum au fost un prilej
excelent pentru a repeta şi pentru ultimele retuşuri. Părintele Cătălin, ca de
obicei, plin de vervă şi entuziasm, împarte în jur bucurie. E suprinzător
uneori, după câteva momente în care se cufundă în tăcere ne recită creaţii
inspirate de trăiri şi emoţii de moment. Brazii grei de zăpadă se succed
ameţitor şi străpung cerul.
Se apropie concertul. Albul şi negrul, îmbinate
într-o geometrie perfectă pe costumele populare îşi spun povestea de peste
munţi, din Ardeal. Sunt purtate cu drag de membrii Cenaclului, ca o confirmare
a identităţii noastre naţionale. La ora 4, biserica e deja plină. Al patrulea
concert al Cenaclului la Cioceni are darul de a se desfăşura între oameni deja
familiarizaţi cu pricesnele dedicate Maicii Domnului, cu cântecele patriotice,
cu colindele.
Într-un mod firesc, colindele care anunţă
începutul concertului sunt: Deschide-ne,
că venim şi Ia sculaţi voi, ce dormiţi?
Pe la geamul îngheţat al bisericii se prelinge blândeţea colindelor, vestea
Naşterii Pruncului Sfânt coboară pe aripi de lumină. Andrei, fiu al satului,
aduce în mijlocul nostru Înger alb din
cerul sfânt, mărind minunea venirii pe lume a Pruncului Divin.
Acest concert rămâne unic şi prin câteva cântece
interpretate în premieră. Cristina a fost cea care a prezentat Lacrimi line de Crăciun. Colindul aduce
în atenţie valorile creştine ale acestei sărbători, îndemnându-ne la purificare
sufletească: Să vină Crăciunul, să vină/ Cu
daruri, cu vis luminos, /Să şteargă din noi orice vină, /Iisus să se nască
frumos!
O chemare la pace a fost lansată de Dan Podoleanu,
prin intermediul cântecului: Să fie pace
în lume!: Să fie pâine pe masă, şi toţi ai casei acasă/ Şi grâu-n brazdă să
iasă, /Să fie pace pe Pământ! Ce
frumos se răsfrâng aceste îndemnuri în sufletele unor oameni pentru care
cuvintele: neam şi patrie mai înseamnă ceva!
Cred că momentul de maximă tensiune emoţională a
fost atins în momentul în care a răsunat Colindul
pentru Cioceni, compus de Părintele Cătălin special pentru oamenii de aici.
Cel mai frumos mesaj pe care l-am fi putut transmite este:
Cântec
blând de pământeni,
Duh
de dragoste divină,
Sărbătoare la Cioceni
Şi din nou Lumină Lină!
Prieteni, bine v-am găsit!
Ne-a
fost dor de casa voastră,
V-am
adus ce v-aţi dorit,
Pacea
şi simţirea noastră!
Crezământ în noi mereu
Spunem,
cât se poate spune,
La
Cioceni stă Dumnezeu
Şi
veghează pentru lume.
E aici un fel de cer
Şi
un munte de virtute,
E
ţara lui leru-i ler
Sunt
speranţe renăscute.
Prin cuvânt rostim pereni
Un
colind la masa voastră,
Nu
uita nicicând, Cioceni,
Tu
rămâi şi casa noastră!
Ne-am bucurat şi de prezenţa lui Liviu Ureche.
Poeziile recitate cu sensibilitate sunt un alt reper de bază al concertelor
Cenaclului. Adina, Cosmina şi Cristina dezvăluie lumina Crăciunului prin vocile
lor blânde. Consecvenţa lor e o pildă grăitoare. Ştefan şi Mihai îşi succed
melodiile armonios şi susţin vocile colegilor lor.
Am rămas impresionaţi de programul prezentat de
grupul de colindători din Cioceni, pregătiţi cu dragoste de doamna preoteasă,
Adriana Lazăr. Cu cât drag îşi poartă costumele populare! Lumina din ochii lor valorează
cât o mie de cuvinte.
Concertul cu numărul 150 al Cenaclului Lumină Lină
rămâne în sufletul nostru prin câteva coordonate: dragostea şi devotamentul
părintelui Lazăr şi ale familiei sale, pentru care o vizită a Cenaclului e
moment de sărbătoare; familiaritatea şi căldura locuitorilor din Cioceni;
lansarea unor cântece noi, care împlinesc mesajul Cenaclului; promisiunea unui
nou concert, în primăvară.
