Astăzi la Gura Râului a fost mai mult decât un concert obişnuit al Cenaclului Lumină Lină, a fost excelenţa unei stări de spirit profund româneşti, într-un loc care se "încăpăţânează" să-şi menţină tradiţiile, portul şi identitatea.
Mărturisesc că am o strângere de inimă de câte ori mergem într-un loc din Mărgininimea Sibiului pentru ca să cântăm. Suntem de fiecare dată atenţionaţi, că nu e cazul să spunem prea multe, că oamenii "de munte" sunt reci, mândrii şi nu prea deschişi "la nou". Cu aceste sentimente am pătruns şi astăzi în Biserica Sfinţii Arhangheli din localitatea, cu obişnuitele prejudecăţi specifice întâlnirii cu orice public "nou".
Nu a fost însă să fie aşa. La început, puţin curioşi de îndrăzneala acestui cenaclu, gurenii ne-au privit cu interes, pentru ca, pe măsură ce recitalul nostru să-şi intre în drepturi, să dispară orice barieră de comunicare afectivă şi muzicală. Mai ales la cântecele patriotice am simţit explozia sufletelor mărginenilor, cu elanul specific romînului, care "se aprinde" mai greu, dar sfârşeşte în entuziasm. A ieşit un concert frumos, un mod specific de a mărturisi bucuria colindelor şi demnitatea de a fi români.
Un merit special l-a avut părintele Peană, un ardelean adevărat, un iubitor al identităţilor tradiţionale şi un român plin de iubire. Lui, organizatorilor, gurenilor şi tuturor celor ce au contribuit la naşterea acestui concert le mulţumim frumos!
