miercuri, 18 martie 2020

JURNAL ÎN VREME DE SUFERINȚĂ (I)

   Mi-am luat în serios, în aceste zile identitatea de păstor de suflete, și mai în serios ajungând la concluzia că fii duhovnicești, prietenii , colegii din cenaclu sau suporterii cenaclului poate aveți nevoie de cuvântul meu. Nu stau pe facebook pentru că evit dialogurile tari și polemicile. Dar mă reîntorc în această căsuță simplă a blogului și din perimetru biroului meu vă voi scrie cât de des pot. Deci, dacă simțiți nevoia ca să aveți un cuvânt de întărire îl veți găsi aici. Totul este să intrați cât de des puteți și să citiți ceea ce consider că este bine să vă scriu...

MOARTEA VA FI BIRUITĂ!

Imagini pentru rugaciune particularaNu veți muri! Să fiți tari și să vă reîntoarceți la rugăciunea particulară. Am văzut că în Italia lumea iese pe balcoane seara și cântă. Este un gest frumos, comunional și umanitar. Eu însă vă îndemn să fiți și mai puternici, practicând rugăciunea personală. Cântecul este bun ca remediu, ca stare psihică de moment, chiar și ca instrument misionar. Eu însumi l-am practicat în cenaclu. Dar din păcate el este totuși efemer. Ține atâta vreme cât îl rostești. Apoi el se stinge ușor, ușor și frica îți revine în suflet. Deci, oare nu ar fi mult mai bine ca să ne rugăm? oare nu suntem în stare ca măcar acum, la ceas greu pentru istorie, noi să facem ceva mai mult. Să vorbim fiecare cu Dumnezeu, așa cum îi place lui Dumnezeu? Cu rugăciune....

    Nu sunt un exclusivist. Cântați și vă rugați... Faceți măcar acum experiența rugăciunii ”de acasă” toți cei care ați uitat de rugăciune. Spargeți în sfârșit gheața reținerii de a vă ruga, chiar dacă până acum nu ați fost niște rugători temeinici. Dar puteți să începeți și să vedeți ce bine vă va fi. Mai întâi îngenunchiați și luați o carte de rugăciuni în mână... Stați seara la lumânare și citiți rugăciuni... O să vedeți ce duh de pace va intra în inima voastră; și mai ales cât de mult va ține el. Spargeți odată gheața timidității în fața rugăciunii. Aveți curajul de a vă ruga. Luați cărțile de rugăciune și așteptați-L pe Hristos să vină lângă voi când veți citi. Va veni...
   
   Alte popoare au pierdut rugăciunea particulară. Alții nici nu mai știu că ea există. Italienii, dragii de ei, se retrag acum în așa-zise soluții psihice eliberatoare. Un fel de autosugestie colectivă că totul va fi bine.  Nu e rău... Dar, oare, întreb ca și Iisus: ”Poate orb pe orb să conducă? Nu vor cădea oare în aceeași groapă?” Deci, după ce ani de zile am imitat umanismele occidentale și soluțiile lor psihice ”pozitive”ca modele de viață nouă pentru noi, acum e timpul să punem în valoare cea mai tare armă a psihicului: RGĂCIUNEA!  Să ne reîntoarcem la ceea ce făceau bunicii noștri... La candelă și la rugăciune...
Putere!
Cu Dumnezeu înainte!
Nu vom muri!
Părintele Cătălin



18 martie

SIBIU