Cenaclul Lumină Lină este în plină primăvară. Și dezghețul înseamnă primenire, efort, bucurie...
Cenaclul Lumină Lină a stat de vorbă cu mai mulți aspiranți la un loc în marea echipă a Cenaclului. Părintele Cătălin a purtat o serie de dialoguri cu diferiți semeni dornici să-și încerce valoarea în cadrul spectacolelor noastre. Iată ce ne-a declarat Părintele:
” Se știe că cel mai greu lucru din lume este să reformatezi o echipă. Valabil și în sport acest lucru. Cum din păcate capacitatea unor colegi de echipă nu mai este aceeași ca în anii trecuți, ”generația de aur” a cenaclului dând semne răzbite de primenire, încercăm să aducem oameni noi care să se adauge celor ce n-au obosit.
-Este o oboseală psihică sau fizică?
-Vă referiți oare la astenia de primăvară, la greutatea misiunii noastre sau chiar și la membrii cenaclului ?
-Vă întreb de nevoile sfinție voastre pentru că vă văd foarte preocupat de ceva timp,dați telefoane, postați pe facebook. luptați din toate puterile să formați o echipă zdravănă. Deci, bănuiesc că nevoi practice vă determină la aceste noi achiziții?
- Da, nu am ce face. Misionarul creștin are o patimă. Nu este consecvent, motivat fiind de ”interese” mai superioare unui cântec ”la țară” cu cenaclul. și atunci el dă semne de îngheț, de distanță, ba chiar de astenie.. echipele de misionare par puternice, dar în spatele formării lor este o muncă enormă...
Sunt nevoit să aduc și forțe proaspete, dar și să mă bazez pe cei care deja au vechime și experiență.
-Nu dormiți noaptea de gândurile că Cenaclul trebuie să fie viu.
- Da, pentru că este nevoie de el. Păcat că acest cenaclu nu înseamnă viață veșnică pentru toți. Dar, să nu uităm că suntem un popor care oscilăm între a veni sau nu la Sfânta Liturghie. Ce poți să pretinzi, mă refer la continuitatea misionară a unor semeni, care în primul rând nu se roagă, nu postesc, sunt laicizați. Vedeți, doar când avem un semen bolnav mai avem dor de Biserică. În rest, cât suntem tari, Biserica e doar serviciul nostru.
-Dar nu aveți oameni care să vă mai ridice povara?
-Am, dar tot nu vor putea să trăiască ceea ce simt eu, care am născut acest cenaclu. Fiecare ține la progenitura lui-ca să zic așa. Priviți pe fiecare cum își face reclamă la propriul proiect și uitați-vă la modul în care prezintă proiectul în care nu este 100% implicat. Ca să facă ceva în plus, trebuie atenționat, trebuie rugat, trebuie tras de mânecă tot timpul. Altfel el uită.. Îi spui: ”Dragă și tu ești în acest proiect!”... Iar el se uită mirat la tine... ”A, dar eu numai colaborez!”... Adică cum măi omule, tu numai colaborezi... Vedeți, așa facem și cu Biserica. Zicem: ”Biserica a greșit că nu dă de mâncare la săraci”... Dar tu..tu oare nu faci parte din Biserică? Și. deci cum să avem o Biserică forte, când proprii fii o consideră o mamă de ocazie...
-Cenaclul?
- Cenaclul nu este nici mamă și nici tată de ocazie. ”Vin când vreau, mai bine să zic că nu vin și să vin”-zicea cineva. De acord, ai probleme dar măcar poți intra în dialog cu mama...Să zici: ”Mamă, tată, acum mă doar stomacul și nu pot veni”...
-Sunt grele adevărurile acestea.
-Toate adevărurile unt grele Cristi. E preferabil să nu le spui. Te pui bine cu omul și vezi ce iasă. Da mie nu-mi place să trăiesc în provizorat. Mor de durere când văd cum sunt dus cu vorba de oameni care nu au puterea să se arate așa cum sunt. Și tac. și trag de timp. Și dau impresia că stau lângă tine de dragul tău...Pe mine nu mă doare că unii nu gândesc ca mine, dar este greu să stai ani de zile lângă un prieten și să constați că el a stat cu tine doar pentru că erai cine erai. Și tu de dădeai de ceasul morții să-i faci bine. Ce naivi suntem uneori...Sfânta și smerita naivitate... Și mai este ceva... Notează... sau înregistrează pe acest telefon pe care îț ții în fața mea...Nu îmi plac oamenii care au ajuns să fie soldații lui Hristos și se comportă ca și cum sunt angajații lui Hristos. Nu pun un pic de suflet în ceea ce fac... Totul se reduce la bani.. Eu mă așteptam ca zeci de preoți și de credincioși să dorească să meargă în misiune. Nu neapărat cu Cenaclul, dar să știe de ce s-au făcut preoți... În parohiile lor e jale, tocmai pentru că lume anu merge la funcționari... De ce nu sunt căutați ca duhovnici, măcar de unul din parohia vecină. V-ați pus vreodată problema asta...
- Nu au timp poate, au familie, obligații?
- Asta e sofismul lor imbatabil. Poți să le spui că nu e așa? Eu nu zic că nu sunt părinți deosebiți și chiar responsabili, și acum nu vorbesc de cenaclu, poate că în cenaclu ne cazul, vorbesc de sacerdoți.deci când s-au făcut preoți trebuiau să știe că soarta lor va fi poporul. Atâta vreme cât un preot face totul pentru familia lui, dar sărmanii din parohie nu au ce mânca, eu zic că acel preot nu este preot de vocație. A ajuns preot doar pentru că a făcut o școală și cineva l-a ajutat să ”pună mâna pe o parohie”... Dar oare eroii noștri cum au găsit timp să moară pentru familii și țară. Oare cum găseau timp să facă și familii, să meargă și la război, să meargă și la secerat, la arat, la hore, la Biserică? Eu nu cred că mai avem misionari veritabili. Doar ocazionali. cu excepția evident a celor care există și aici îi includ și pe colegii mei care au avut caracter să stea lângă mine până la capăt.
-Ce înseamnă CARACTERUL?
- A nu te folosi de un om, de un grup, de Biserică doar cât timp ai un interes. A recunoaște că ești dator lui Dumnezeu pentru pâinea pe care ți-a pus-o odată în mână. mai albă sau mai neagră. Cât timp ai gustat din acea pâine înseamnă că Dumnezeu a vrut să nu mori de foame. Și ți-a dat ce a putut.
- Aveți în cenaclu însă misionari adevărați.
-Da, am o echipă de caracter. Dar ma nevoie de întăriri. este trebuință de soldați cât de mulți, pentru că Cenaclul nu mai este o joacă locală. Cenaclul nu este ”pasiunea” noastră de a cânta. Cenaclul am spus se face ”în frac”. Nu amestecăm misiunea cu berile și blidele. Cenaclul nu este sentimentalism la trei pahare de țuică. Eu nu pun mâna pe inimă la inimă după ce am băut un pahar de vin. Nu-mi permit să amestec Duhul Sfânt și eroii cu lacrimogenitatea produsă de alcool. Am demnitatea de a fi trubadurul lui Dumnezeu. De luat aminte.
