marți, 25 septembrie 2018

„Vesnicia s-a nascut la sat- cronica concertului 468 din istoria cenaclului nostru...



Vesnicia s-a născut la sat”
După mai bine de trei săptămâni în care Cenaclul Lumină și-a suspendat activitatea concertistică, timp în care o parte din membrii acestui for cultural creștinesc, în frunte cu inimosul și jertfitorul întru dragoste de țară, credință și neam,  părinte Cătălin Dumitrean - conducătorul acestui cenaclu, și-au adus aportul în mod colegial, sprijinind efortul deosebit pentru desfășurarea ITO Sibiu 2018, (Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși) unde au luat parte peste 3000 de tineri  veniți din mai toate colțurile pământului.  Având ca slogan  acel  întreit preacurat înscris, însemn de noblețe și mândrie națională ”Unitate, Credință, Neam” ce vine și se adaugă salbei de evenimente premergătoare sărbătorii  Centenarului marii Uniri. Duminică 23 septembrie 2018, la invitația părintelui paroh Olimpiu Burlea Nicolae, cenaclul Lumină lină, a fost oaspetele de seamă a satului Țopa, aparținător de comuna Albești susținând un concert de pricesne și cântece naționale românești.
  
 Cu această ocazie, Cenaclul Lumină lină, trece pe răbojul evenimentelor
cel de-al 467-lea concert,  în cei 9 ani de când a luat ființă.  Poposind pentru câteva ceasuri în frumosul sat Țopa aparținător comunei Albești De  fapt acest sat la nivel de țară cât și de străinătate, este bine reprezentat prin grupul folcloric ”Târnava Mare –Topacondus de aproape 40 de ani, de Eusevia Șuteu și soțul acesteia Octavian Șuteu, cei care de-a lungul anilor, n-au precupețit niciun efort în a scoate la lumină din lada de zestre a neamului românesc acele nestemate nepieritoare ale cântecului, obiceiurilor și portului popular, dragi nouă românilor, făcându-le cunoscute în sutele de spectacole susținute atât în țară cât și dincolo de fruntariile ei, reprezentând cu cinste și mândrie această binecuvântată parte de Ardeal. Spectacolul cenaclului Lumină lină, a fost precedat de săvârșirea sfântului Maslu de Obște prin care rugăciunea îndreptată spre Tatăl ceresc, s-a împletit atât de armonios și firesc, cu rugăciunea preabunilor preoți, cei care și-au apropiat până la contopire inimile de inimile  dreptcredincioșilor  din acest sat așezat la margine de Târnavă. Mulțumind  mai marilor cerului - mângâietorii sufletelor, pentru toate darurile trebuincioase cu prisosință revărsate peste cererile oamenilor. Au răspuns invitației la această lucrare prin rugăciune comună,  prea-cucernicii părinți: Părintele protopop de Sighișoara Ovidiu Dan,  părintele pensionar Adrian Dobre, prea-cucernicii părinți: Nistor Ioan și  Augustin  Corfariu - Albești, Vasile Munteanu - Vânători,  părintele Ioan Pop,- satul Agrișteu și Filitelnic,  Caras Stefan – Senereuș, părintele Ioan Purcea- Mihai Viteazu, părintele Onoriu Dafin și nu în ultimul rând, părintele paroh al satului Țopa – Olimpiu Burlea Nicolae

 Cuvântul de învățătură a fost susținut la final de slujbă de părintele protopop Ovidiu
Dan, evidențiind nevoia apropierii de Dumnezeu, fiecare din noi oamenii, purtăm amprenta pământului din care am fost zămisliți, căutăm mai cu seamă cele de factură materială, uitând cuvintele Mântuitorului Iisus care spune ”căutați mai întâi împărăția Lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte se vor adăuga vouă” Potrivit  părintelui protopop, ”trăim cu toții acea erezie exterioară în care suntem cu toții copleșiți de grijile cotidiene, avem timp pentru orișice , și prea puțin timp pentru rugăciune, prea puțin timp pe care să-l dedicăm  sufletului nostru  care-și cere cu insistență tributul Trăind departe de Dumnezeu, trăind departe de izvorul vieții, trăind departe de izvorul binecuvântărilor, trăind departe de rugăciune, ne întrebăm de ce nu avem spor, împliniri, în viața noastră? O realitate cu care ne confruntăm fiecare dintre noi. Dacă-l avem pe Dumnezeu alături de noi, avem spor, bucurându-ne de acea bucurie extraordinară, de acea satisfacție de factură pur spirituală  revărsată cu prisosință în sufletul nostru.” Ni se cere mai mult ca oricând,  în aceste vremuri tulburi,  să fim mărturisitori de Hristos și a învățăturii bunilor și străbunilor noștri, apropiindu-ne de Dumnezeu prin chiar legea sfântă a familiei constituită dintr-un bărbat și o femeie, legându-i acea legătură nestricăcioasă de iubire și dragoste zămislitoare de viață,

 Unii smintiți încercând să separe biserica de tulburatul în sminteală prezent. Realitatea creștină pe bună dreptate este problema bisericii, de ea depinde sănătatea acestui popor, acestui neam ales, de aceea îndemnul creștinesc al bisericii, ne solicită să mergem la vot, este șansa,  oportunitatea să mărturisim credința apostolică de a ne unii cu Hristos, de a ne unii cu țara, eliberându-ne sufletul din mocirla păcatului prin însăși  ceea ce a lăsat  Dumnezeu pe pământ, prin marea și desăvârșita Lui creație. Avem această mare posibilitate la apropiatul Referendum, de a ne achita de această sarcină morală, punând apăsat ștampila pe acel DA, ce consfințește dacă mai era nevoie, binecuvântata legătură familială dintre bărbat și femeie. Este de prisos să descriem întâlnirea Cenaclului cu locuitorii acestui sat, cu câtă bucurie și emoție sfântă ne-au primit cântecele, pricesnele, poezia, mesajul, vorbele pline de adânc și curată  emoție. la auzul atâtor cântecului național patriotic, leagănul dorului lacrimi neoprite pe obrazul atâtora maici, preamărind iubirea lui Hristos și a Lui Maică iubitoare, ascultătoare și plinitoare de rugăciune. Cu această ocazie, așa cum rânduiala Lui Dumnezeu nu o cunoaște nimeni, am avut plăcerea să ascultăm  pentru prima dată o priceasnă interpretată de Nicu Cismaș, unchiul vrednicului preot din localitatea bistrițeană Maieru, mai tânărul părinte Dan , Dorian Cismaș - fiu al satului Țopa, un OM înainte de toate de certă valoare, la invitația acestuia cenaclu a fost invitat la Maieru, având arte de o primire deosebită, înconjurați cu dragoste de întreaga comunitate. Așa se face potrivit părintelui Cătălin Dumitrean, cenaclul Lumina Lină și-a îmbogățit statuarea cu un nou membru prin persoana domnului Nicu Cismaș, de care cu siguranță se va auzi. Având acea chemare lăuntrică , iubindu-și țara și neamul cum numai un neaoș ROMÂN poate să o facă lucru dovedit cu prisosință prin glasul timbrat și repertoriu vast al cântecelor ce le poartă în căușul sufletului său. A urmat un program de pricesne dedicate sfintei Marii, cât și crucii, semnul de grabnic ajutor și mulțumire totodată fiecăruia dintre noi. Părintele Doru Gheaja a cuminecat inima ascultătorilor și iubitorilor de frumos, prin glasu-i inconfundabil, multora mame la colțuri de ochis-au văzut lacrimi curate atunci când,  preabunul părinte, chiar dacă a crescut fără mamă de la vârsta de 3 ani, rămânând  orfan, fără mângâierea mamei, a dedicat  romanța cunoscută ”A venit aseară mama” imprimând sălii de spectacole o liniște pioasă cum acest cântec dăruit tuturor mamelor.  Cântăm despre mamă, cât mai avem normalitate, spunea părintele Cătălin.  Iar părintele Adrian Dobre aflat la vârstă înaintată, pe bună dreptate este socotit ”duhovnicul Sighișoarei” având întipărită în toată ființa Sa,   acea blândețe neprefăcută, având în față OMUL care a sfințit prin trecerea lui pe pământ, prin faptele și iubirea de Hristos și de semeni, toată viața și-a dedicat-o iubirii de Hristos. Părintele Cătălin aducându-și aminte un crâmpei de început de poveste, când cu mai 9 ani în urmă membrii de atunci ai cenaclului au fost invitați de către mine, în casa surorii mele Elena, era la al treilea concert din ciclul celor 467 de concerte de până în prezent, amintindu-ne de cantautorul Ovidiu Bucșa, astăzi ajuns, un  bun cetățean al Germaniei,  mutându-se de mai mulți ani în acea țară. Acel început de neuitat unde a avut loc o seară de poezie, cântece patriotice cât și de pricesne  rămânând pe retina sufletului acel moment la care a luat parte și părintele Adrian Dobre. Trăind clipe atât de emoționate, părintele Adrian, ne-a făcut o mărturisire spunând la adresa cenaclului ”cu acești oameni România noastră dragă și Mare, nu va pierii niciodată” continuând cu o propunere, o  idee care ar putea prinde viață dacă mai marii țării vor vrea să o adopte,  pe sfânt steagul Tricolor să fie trecut semnul crucii, pentru că suntem o țară creștină, recitând o strofă din poemul ”Imnul Românesc” scris de Sf. Ioan Iacob HozevitulTrezindu-ne simțirea /Din suflet creștinesc/Să punem semnul Crucii/Pe steagul Românesc Să cerem conducerii țării noastre, să facem acest cadou anului aniversar, de a trece semnul Crucii pe steagul românesc
                                                      Doamne ajută!
                                                                                                     Vasile Luca