Ultimul dangăt de clopot
Veșnica lui pomenire,
Bate un clopot de dor,
Ce parastas de iubire,
Când pomenim un popor.
Crivăț în țara uitată,
Toamnă de jale în cer,
Și-o Românie furată,
Sfinți în calende ce pier.
Vine un vând de pustie,
Boli de păcat suculent,
Țara lui fie ce-o fie,
Astăzi în veac indecent.
Grea Românie furată,
Mai toți copiii îți mor,
iarăși vei fi întinată,
Vine pe tine un nor.
Da, va ploua cu rușine,
Picuri de boli nefirești,
Totul e invers în tine,
Și condamnată primești.
Of, te-au vândul bișnițarii,
Ca pe o oaie la târg,
Se mai aud doar flecarii,
Ei, cei ce înjură că sârg.
Vor cimitir pentru mame,
Pentru biserici și neam,
Sfinții sunt scoși din icoane,
Eva nu-l vrea pe Adam.
Eva o vrea doar pe Eva,
Adam îl vrea pe Adam,
raiul își sângeră seva,
Mărul se smulge din ram.
O biet popor de durere,
Cu ce-ai greșit de ești dus,
Într-o sinistră tăcere,
De ispititul Apus.
Da, te-au trădat somambulii,
Cei obsedați de câștig,
Și azi te cântă păunii,
Mândrii și lacomii strig.
Puneți pe steag lumânare,
Fie-i țărâna mai greu,
plângem și lacrima doare,
Că ne-a lăsat Dumnezeu!
25 septembrie
