Dumnezeu, prin puterea Lui, a rânduit ca duminică, 29 iulie 2018, cunoscutul Cenaclu Lumină Lină, să se afle la Biserica– Făgăraș-Gară cu hramul ”Sf. Apostoli ”Petru și Pavel”, biserică aflată în construcție unde slujește cu multă osârdie, purtare de grijă și hărnicie, preotul Adrian Precup. Un locaș de cult în plină ridicare aflat în mijlocul unui cartier de blocuri. Punct situat ca reper, în apropiere de Liceul Teologic Ortodox ”Sf. Constantin Brâncoveanu”.
De fapt o întâmplare fericită a făcut ca părintele Cătălin Dumitrean– în calitatea sa de conducător al cenaclului, pe seama unor prealabile discuții cu unul dintre preoții protopopiatului din Făgăraș, urma să stabilească data în care cenaclul Lumină Lină, va da un spectacol în acea parohie, doar că, părintele Cătălin, după mai multe zile cu treburi, la un moment dat, a greșit numărul de telefon ajungând să vorbească cu părintele Adrian Precup, slujitor al Bisericii– Gară, aflată într-o altă parohie din Făgăraș.
Părintele Adrian, auzind despre ce e vorba, și-a arătat disponibilitatea, bucuria organizării unui spectacol la biserica aflată în plină construcție, pe care dânsul o păstorește. Ridicarea acesteia a ajuns până la nivelul plăcii deasupra fundației, slujbele de duminică, de sărbători, se țin la demisolul noii construcții unde a fost amenajat un spațios paraclis Numărul credincioșilor umplând până la refuz acel spațiu dedicat rugăciunii întărindu-ne convingerea, biserica în toată construcția ei, are susținători, oameni jertfitori, iubitori de Hristos, cei care, cu siguranță nu vor precupeții niciun efort a duce la bun sfârșit ridicarea întru mărire și adorație acestui însemn al binecuvântării și al evlaviei spre Tatăl ceresc, și-al sfinților Apostoli ”Petru și Pavel” ocrotitorii acestei biserici.
De fapt o întâmplare fericită a făcut ca părintele Cătălin Dumitrean– în calitatea sa de conducător al cenaclului, pe seama unor prealabile discuții cu unul dintre preoții protopopiatului din Făgăraș, urma să stabilească data în care cenaclul Lumină Lină, va da un spectacol în acea parohie, doar că, părintele Cătălin, după mai multe zile cu treburi, la un moment dat, a greșit numărul de telefon ajungând să vorbească cu părintele Adrian Precup, slujitor al Bisericii– Gară, aflată într-o altă parohie din Făgăraș. Părintele Adrian, auzind despre ce e vorba, și-a arătat disponibilitatea, bucuria organizării unui spectacol la biserica aflată în plină construcție, pe care dânsul o păstorește. Ridicarea acesteia a ajuns până la nivelul plăcii deasupra fundației, slujbele de duminică, de sărbători, se țin la demisolul noii construcții unde a fost amenajat un spațios paraclis Numărul credincioșilor umplând până la refuz acel spațiu dedicat rugăciunii întărindu-ne convingerea, biserica în toată construcția ei, are susținători, oameni jertfitori, iubitori de Hristos, cei care, cu siguranță nu vor precupeții niciun efort a duce la bun sfârșit ridicarea întru mărire și adorație acestui însemn al binecuvântării și al evlaviei spre Tatăl ceresc, și-al sfinților Apostoli ”Petru și Pavel” ocrotitorii acestei biserici.
Despre noi ca menire, fiecare din componenții cenaclului împrăștiați în diferite orașe din țară, la un semn al părintelui Cătălin, lăsăm deoparte preocupările zilnice, având în inimi acel imbold, acel dor nestins al preamăririi și apropierii de Dumnezeu, de Hristos și a Lui Maică plinitoare de rugăciune, luând drumul atâtor spectacole plinindu-ne sufletul odată cu bucuria și emoția împărtășită prin cântec, poezie și rugăciune, deopotrivă cu cei care ne ascultă. Nu rareori glasurile celor din cenaclu se împletesc atât de armonios și fericit, încât lacrimile neoprite ale bucuriei comuniunii cu Dumnezeu, ne sunt alinare de suflete, mai ales în acest timp al încercărilor la care suntem supuși, văzând vânzoleala lumii pusă tot mai acerb pe neomenie, o lume necontrolabilă plină de ură și dezbinare. Omul din păcate are tendința să se îndepărteze de Dumnezeu, iar însemnele răului , a păcatului, a neascultării de cuvântul Lui Dumnezeu, a mândriei, îmbuibării și efemerei măreții, le vedem la tot pasul, uneori încețoșează mintea, ochii sufletului, îndepărtând omul și trecerea lui, de ceea ce este mai important pentru el, și anume salvarea sufletului, lucru care se poate înfăptui prin fapte bune, smerenie, iubire și multă dragoste împărtășită cu dărnicie aproapelui tău. Cu cât ne apropiem de Hristos încercările, ispitele de tot felul, sunt mai numeroase știind că cel care ne vrea pierzania ne este fățarnic frate și prieten până ne îmbibă sufletul în păcat.
Cert, a fost o după-amiază de sfântă duminică binecuvântată prin cântec, prin rugăciune și poezie dedicată frumosului, sufletelor însetate de alinare, iar noi cei care alcătuim acest mănunchi de frumos, statistic vorbind putem trece pe răbojul spectacolelor numărul 462, în cei 9 ani de existență a cenaclului Lumină Lină, fără a simții ușurarea grelei poveri unor trocuri politice sau de altă natură știind, în afară de a ne cânta țara și preamării bunătatea și iubirea lui Dumnezeu, altceva nu am făcut. La drept vorbind, spectacolele susținute pot fi un simplu număr, dar în alcătuirea acestuia, câte emoții, câte drumuri pe orice vreme fie ploaie sau viscoliri de zăpadă. Toate acestea răsplătite cu prisosință cu binecuvântate lacrimi de bucurie, câte doruri stâmpărate și totodată câtă trăire necuprinsă poate aduce în sufletul fiecăruia dintre noi aceste neșterse înfăptuiri dedicate primenirii sufletului, până la urmă nemuritor.
Vorbind la adresa cântecului național patriotic care nu este legat de vreo dată anume, de vre-un centenar, sau ziua istorică mai acătării, cum anul acesta bani alocați cu duiumul de vre-un minister sau guvern efemer pripășit. Noi rămânem dintotdeauna statornici, aceeași hălăduitori de frumos, facem parte dintre cei care ne purtăm aripile îngerești sub cămașa iubirii de țară, avem centenarul în suflet de când ne știm, acel drag izvorât din fântâna gândului chemat să stâmpere și aline setea noastră de adevăr, de iubire, neîncorsetați de vreo pornire habotnică și nici a purta eșarfe tricolore de-an cherestulu pe seama a cine știe ce, de conjunctură partinică întâlniri. Suntem aici de milenii, în acest binecuvântat pământ românesc, țară aleasă de Maica Iisusului Do dintotdeauna lacrimă arzătoare întru grabnică unire cu frații noștri de peste Prut din Moldova, soră mai mimn ”Grădina Maicii ”, rămânând veșnici purtători ai sevei de dăinuire neamului românesc, încercând să străpungem întunericul ce se lasă asupra conștiinței noastre naționale, într-o Românie în deplin avânt de redeșteptare națională, o Românie purtătoare de universalitate. Ne știmcă a ruptului trup de țară.
Ne știm uniți întru aceleași năzuințe, purtăm în inimi acel drag de neam și de țară. Cu acest prilej nu putem să nu-i amintim, pe cei care prin jertfa prezenței lor își arată bucuria frățească revederii și plinirii unor sentimente alese dăruite cu prisosință celor setoși de frumos, precum: părintele Cătălin Dumitrean – purtătorul de grijă întregului cenaclu, preabunul preot Doru Gheaja – cel care poartă în cuibarul sufletului să, istoria prin cântec a neamului său, bunătatea și bucuria acestui tribun, vorba părintelui Cătălin la adresa părintelui ”naște iubire, naște lumină în suflete, iar acolo unde cântă Doru Gheaja, munții își pleacă fruntea înalților brazi spre ascultare doinită ” apoi, Romică Harsanyi, Vasile Luca, Marius Catalan, Sorin Popa, Andreea Tecar, Fratele Alexandru așteptat cu mult drag, vine tocmai de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, și nu în ultimul rând părintele Alexandru Dănilă. Chiar dacă la Făgăraș nu a fost prezent, îl trecem la loc de cinste pe cantautorul Ioan Ivan, toți ca unu și unul ca toți, unindu-ne cugetele sub țelul și sceptrul aceleiași lumini dătătoare de universalitate prin care revărsarea darurilor iubirii Lui Dumnezeu, este har ceresc, flacără vie aceleiași credințe nestrămutate.
Ne știm uniți întru aceleași năzuințe, purtăm în inimi acel drag de neam și de țară. Cu acest prilej nu putem să nu-i amintim, pe cei care prin jertfa prezenței lor își arată bucuria frățească revederii și plinirii unor sentimente alese dăruite cu prisosință celor setoși de frumos, precum: părintele Cătălin Dumitrean – purtătorul de grijă întregului cenaclu, preabunul preot Doru Gheaja – cel care poartă în cuibarul sufletului să, istoria prin cântec a neamului său, bunătatea și bucuria acestui tribun, vorba părintelui Cătălin la adresa părintelui ”naște iubire, naște lumină în suflete, iar acolo unde cântă Doru Gheaja, munții își pleacă fruntea înalților brazi spre ascultare doinită ” apoi, Romică Harsanyi, Vasile Luca, Marius Catalan, Sorin Popa, Andreea Tecar, Fratele Alexandru așteptat cu mult drag, vine tocmai de la mănăstirea Sâmbăta de Sus, și nu în ultimul rând părintele Alexandru Dănilă. Chiar dacă la Făgăraș nu a fost prezent, îl trecem la loc de cinste pe cantautorul Ioan Ivan, toți ca unu și unul ca toți, unindu-ne cugetele sub țelul și sceptrul aceleiași lumini dătătoare de universalitate prin care revărsarea darurilor iubirii Lui Dumnezeu, este har ceresc, flacără vie aceleiași credințe nestrămutate.
La final, dreptcredincioșii au avut cinstea să se închine Icoanei Pantanassa–vindecătoare de cancer, cât și Icoana celor 33 de sfinți. O zi binecuvântată ca va rămâne înscrisă în aducerile aminte a celor ce și-au făcut timp să preguste din harul și darul cântecului alinător de doruri, de preamărire dedicat Domnului nostru Iisus Hristos și a Lui Maică plinitoare alăturând rugăciunea de mulțumire, a întreg neamului nostru românesc, a tot ce are el mai trainic, mai înălțător și mai trăitor ca merinde spirituală de credincioșie.
Vasile Luca
