1. Sfinţii 42 de
Mucenici din Amoreea – Aceşti sfinţi mucenici au fost căpitani în armata
împăratului Teofil al Bizanţului (829-842) care originar din oraşul Amoreea
(Frigia). Atunci când agarenii au năvălit asupra oraşului Amoreea, împăratul
Teofil l-a apărat cu toată vitejia. Acest oraş nu ar fi fost cucerit dacă
grecul Vatidis nu ar fi fost un trădător. Răzbunarea agarenilor a fost cruntă,
având în vedere că anterior împăratul Teofil cucerise oraşul Sozopetra unde se
născuse Amirmumn, conducătorul agarenilor. Şapte ani de zile au fost închişi în
temniţă şi supuşi supliciilor cei 42 de căpitani, de către agareni în încercare
lor de a-i face să renunţe la credinţa creştină şi să treacă la mahomedanism. În
cele din urmă sfinţii 42 de mucenici au slăvit pe Dumnezeu prin moarte
martirică, fiind trecuţi prin sabie. Trupurile lor au fost aruncate într-un
râu, însă după un timp creştinii le-au găsit scoase de valuri la mal şi le-au
îngropat cu cinstea cuvenită.
2. Tot în această zi,
pomenim aflarea cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena,
mama sfântului împărat Constantin cel Mare. La începutul domniei Sf. Constantin
cel Mare (306-337), împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să
reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înălţa o biserică pe
locul patimilor şi învierii Domnului. Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim
cu o mare cantitate de aur. Sfântul Constantin i-a scris o scrisoare
Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în
toate modurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine. După sosirea
în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne. În
căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi
creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă,
un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele
templului lui Venus. Sfânta Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se
facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul
Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia
lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului. Următorul
pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele
trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca
acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a
fost aşezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea
celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă. Cu
mare bucurie, împărăteasa Elena şi Patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel
încât să o vadă toţi cei de faţă.
