-Iată un nou prilej de bucurie în viața Cenaclului Lumină Lină, editarea unui extraordinar DVD...
-Părintele Cătălin:
- Este o mare onoare, la fel cum în anul 2017 am beneficiat de trei înregistrări a spectacolelor noastre de câtre Televiziunea Trinitas. Ceva incredibil, mai ales că noi am plecat de jos și am muncit ca să ajungem la acest moment.
Să te înregistreze de trei ori într-un singur an o televiziune, ba mai mult acum să-ți tipărească și un DVD mie mi se pare de domeniul fantasticului. Pentru că, deși avem și noi valoare, totuși este un pas mare ca o telviziune din România să vină la Iași, la Sibiu și la Sighișoara, cu toată aparatura, cu oameni, cu aprobările de rigoare și acum să-ți editeze 2000 de exemplare cu concertul tău.
Cosmin:
- Și eu zi că este aproape neverosimil...
Părintele:
-Acum, evident că pentru un om care știe cât de greu se procură sau se organizează un concert, sau se aduce un singur spectator la un astfel de moment, în condițiile actuale din România unde există o concurență ucigașă și zeci de mii de artiști, dacă avem onestitate, atunci să facem cruce mare de mulțumire că am ajuns aici... Pe noi ne-a ocrotit Pronia divină. Repet, însă având și valori deosebite în componență. Dar cenaclul a avut un manegeriat inteligent și uite așa nu am dus lipsă de concerte, de spectatori, de combustibil și de atâtea alte satisfacții personale.
Cosmin:
-De ce e important să rămânem onești?
Părintele:
-Pentru că succesul te trufește. Mândria îți dă presentimentul că nimeni nu mai este ca și tine, că fără tine nu există”astăzi”, că poți mereu să faci ceea ce vrei... Ori cenaclul este o formă de luptă cu tine însuți. În cenaclul nostru rămân doar caracterele tari, oamenii smeriți, care nu cântă pentru glorie.
Cosmin:
-Sau din plăcere?
Părintele:
- Nu neapărat. Eu cred că trebuie să fie și o anumită plăcere. Nu poți cânta fără plăcere, clar... Dar dacă începi să te crezi artist, vedetă, om mai înzestrat decât alții nu e bine... Vorbeam cu Ștefan Hrușcă și îmi povestea că acum regretă, peste ani, plecarea la un moment dat din Cenaclul Flacăra. La un moment dat, există o sete de a schimba ceva. Noi oamenii vrem să credem că viața noastră poate fi și altceva decât ceea ce se întâmplă în fiecare zi. Și atunci avem impresia că ceva nou ne ”împrospătează”. Ori tocmai ”vechiul” îți după rădăcini, identitate, discernământ. precum într-o familie, nu te poți plictisi de o nevastă pentru că sunt alte ”posibilități” sau ”oferte” mai rafinate... Chiar mai ”blazată” și ”repetativă” viața e mult mai frumoasă... Așa spunea și Hrușcă, că la un moment dat a existat ”tentația” noului, dar astăzi tot cântecele ”vechi” au rezonanță. Acelea scrise în cenaclu, cu oboseală, cu Păunescu alături, cu publicul unic al cenaclului...
Cosmin:
- Revenim la DVD? Să recunoaștem că vă bucurați cel mai mult, oftați cel mai mult după acest cenaclu și parcă vă simt mai entuziast?
Părintele:
-Pentru mine cenaclul nu este doar un sector de activitate, ci viață. Iar acum că am editat un DVD este extraordinar. Doriți să fiu mai reținut? ? Sau să încep să fac pe interesantul spunând că coperta este prea vișinie? Sau că nu mi-am auzit prea bine glasul la televizor, cum spunea cineva... Hai să ne mai smerim, să ne punem toți prietenii cenaclului în genunchi și să facem o rugăciune de mulțumire că am ajuns aici. dacă facem asta înseamnă că am înțeles care este rostul acestui cenaclu.
Cosmin:
-Scopul său a fost misionar?
Părintele:
- Și a rămas chiar dacă ne-am văzut la televizor. Iar, dacă Dumnezeu ne-a dat și un DVD, poate drept bonus la eforturile noastre, atunci să îi mulțumim Domnului. Așa să ne audă pe toți. Să-i zicem așa: ”Doamne, mi-ai dat șansa să cânt unor oameni. Mi-ai dat sănătate și ceva glas. M-ai trimis între oile tale cuvântătoare să le aduc darul meu... de fapt darul Tău!” Așa că e timpul bucuriei...
Cosmin:
-Eu unul sunt un străin, nu sunt membru al cenaclului dar simt o fericire... Acest DVD îmi spune ceva... Și o să postez la toți prietenii și o să le spun să vadă ce ați realizat...
Părintele:
- Dacă ”străinului” nu-i este greu să își prezinte prietenii atunci este bine. ”Străin”- este un fel de a zice. De fapt nu ești străin deloc. Ești chiar un ”familist” adevărat din marea familie a cenaclului. Bucuriile sunt la comun și acum avem parte de o mare bucurie. Avem DVD!
La final vreau să mulțumesc din suflet tuturor colegilor mei, care ”învechiți” de ani de zile în Cenaclu au dovedit tărie și caracter de a rămâne alături de mine la marile bătălii ale vieții. Lor le sunt recunoscător și le promit aceeași prietenie veșnică.
(dialog radiofonic transcris pe blog)
