marți, 6 martie 2018

Cu Ștefan Hrușcă la o poveste despre Cenaclul Lumină Lină...


La orele amiezii nu aveam de unde să  știu că ziua de 6 Martie 2018 va deveni una istorică
pentru mine.Fix la ora 14 primesc telefon de la Părintele Doru Gheaja: ”Hai la Alba Iulia. Este concert cu Ștefan Hrușcă. Vino să-l cunoști, își fac rost de invitație și hai cu Mihai și dacă mai vine cineva...” Il sun pe Nelu Ivan care mă convinge: ”Mergeți Părinte. Eu am repetiții, dar dumneavoastră odată ajungeți de pe autostradă....” Zis și făcut. La ora 17.30, cu MCV-ul Cenaclul Lumina Lină pornesc la drum....
Ora 18 45. Suntem la Casa de Cultură Alba Iulia. Cobor în culise. Trei personaje imense în fața mea. Trei monștrii sacrii ai Cenaclului Flacăra: părintele Doru Gheaja, Ștefan Hrușcă și Vali Șerban. Parcă nu îmi vine să cred... Fac cunoștință cu Hrușcă. Încep să vorbesc de acel concert din 3 decembrie 1983 cu fulgi mari de nea... Ștefan Hrușcă surâde și vorbește: A, ați fost acolo? Doamne cum mai ningea. Acolo am lansat cântecul ”Un vis de iarnă”. Acum sunt aici cu ”Fostele iubiri” titlul concertului, dar toată lumea mă asimilează cu zăpada și colindul. Unde e Hrușcă  trebuie să fie și nisoare.... Noroc că a nins în martie”- surâde marele folkist și îi simt vocea plină de duioșie...
Părintele Doru îi oferă un dar „din partea casei”. Iar Hrușcă se bucură nespus. ”Mă schimb acum , facem concertul cam o oră și patruzeci de minute, apoi vă invit să mai stăm la o poveste. Chiar aici.  Ne ridicăm și plecăm spre sală.
În Casa de Culturăvreo 300 de oameni. Pe scenă tobe, orgă, mcirofoane și  spectacolul poate începe. Primul cântec, evident ”Fostele iubri”. Apoi ”Ochi tăi” și piesele vechi sau noi se leagă într-un ritm sensibil. Ștefan Hrușcă e deosebit. Calm, sensibil și plin de cuvinte frumoase. Cântă, apoi vorbește, cântă frumos din nou... ”Ruga pentru părinți” și mărturisirea sa curată. ”Dacă nu era acest cântec, eu rămâneam un profesor din Borșa. Norocul nostru a  fost Adrian Păunescu și Cenaclul...” Urmează Clopotul Reîntregirii... Lumea cântă frumos ca la cenaclul Lumină Lină. Lipsește doar animația și ridicatul în picioare... Sau poate că lipsește de fapt Adrian Păunescu...
Concertul se încheie exact după  1h, 40 minute. Superb”
21.00
Ștefan Hrușcă ne invită să coborâm jos. Îmi dă în mână patru cești de ceai. Și apoi ne cere scuze: ”Două minute și vin... dau numai niște autografe...
21.15
Stăm la o cană de ceai cu cel mai sensibil autor de cântece folk. Părintele Doru Gheaja dă tonul amintirilor. Vali Șerban ascultă fascinat. Ștefan Hrușcă este emoționat la maxim. Vorbim de Cenaclul Lumină Lină. Hrușcă ne spune: ”ce faceți voi este deosebit. Uite o să le scriu colegilor un cuvânt pe CD. Să mergeți înainte.” Părintele Doru plusează: Hai și voi lângă noi”...
Curg amintirile despre Adrian Păunescu. Ștefan concluzionează: ”În sfârșit Adrian Păunescu începe să fie recunoscut. Ca și Eminescu, la câțiva ani de la moarte, el a devenit sacru. Așa va fi și cu Adrian Păunescu. Pentru noi el a fost totul. Ne-a pus în lumină. Părintele Doru intervine: ”Orice cenaclu a re nevoie de un astfel de om...” Iar Hrușcă aprobă spunând că ” Nici Socaciu nu era Socaciu, nici Șeicaru nu era Șeicaru, la fel nici Alifantis fără Adrian Păunescu...” Apoi se vorbește cu elogiu de Episcopul Emilian Birdaș, de scrierea marilor cântece patriotice, de colindele  care se cântau sub Ceaușescu, de copilul Dumitrean Cătălin care asista entuziast la marile concerte de la Sibiu și Alba Iulia, de cenzură, de iubire, de bucurie și de Dumnezeu...
22.00 Ne despărțim cu fotografie. Ne  îmbrățișăm ca niște frați și ne binecuvântăm drumurile. Iar gândurile noastre sunt liniștite. Ștefan Hrușcă ne zâmbește cu drag. Și ne promitem grabnică revedere. În fapt totul a fost o minune și un lucru atât de firesc. Paradoxurile care fac frumoasă viață...
Părintele Cătălin