La orele amiezii nu aveam de unde să știu că ziua de 6 Martie 2018 va deveni una
istorică
pentru mine.Fix la ora 14 primesc telefon de la Părintele Doru Gheaja:
”Hai la Alba Iulia. Este concert cu Ștefan Hrușcă. Vino să-l cunoști, își fac
rost de invitație și hai cu Mihai și dacă mai vine cineva...” Il sun pe Nelu Ivan
care mă convinge: ”Mergeți Părinte. Eu am repetiții, dar dumneavoastră odată
ajungeți de pe autostradă....” Zis și făcut. La ora 17.30, cu MCV-ul Cenaclul
Lumina Lină pornesc la drum....
Ora 18 45. Suntem la Casa de Cultură Alba Iulia. Cobor în
culise. Trei personaje imense în fața mea. Trei monștrii sacrii ai Cenaclului
Flacăra: părintele Doru Gheaja, Ștefan Hrușcă și Vali Șerban. Parcă nu îmi vine
să cred... Fac cunoștință cu Hrușcă. Încep să vorbesc de acel concert din 3
decembrie 1983 cu fulgi mari de nea... Ștefan Hrușcă surâde și vorbește: A, ați
fost acolo? Doamne cum mai ningea. Acolo am lansat cântecul ”Un vis de iarnă”.
Acum sunt aici cu ”Fostele iubiri” titlul concertului, dar toată lumea mă
asimilează cu zăpada și colindul. Unde e Hrușcă
trebuie să fie și nisoare.... Noroc că a nins în martie”- surâde marele
folkist și îi simt vocea plină de duioșie...
Părintele Doru îi oferă un dar „din partea casei”. Iar Hrușcă
se bucură nespus. ”Mă schimb acum , facem concertul cam o oră și patruzeci de minute,
apoi vă invit să mai stăm la o poveste. Chiar aici. Ne ridicăm și plecăm spre sală.
În Casa de Culturăvreo 300 de oameni. Pe scenă tobe, orgă,
mcirofoane și spectacolul poate începe.
Primul cântec, evident ”Fostele iubri”. Apoi ”Ochi tăi” și piesele vechi sau
noi se leagă într-un ritm sensibil. Ștefan Hrușcă e deosebit. Calm, sensibil și
plin de cuvinte frumoase. Cântă, apoi vorbește, cântă frumos din nou... ”Ruga
pentru părinți” și mărturisirea sa curată. ”Dacă nu era acest cântec, eu
rămâneam un profesor din Borșa. Norocul nostru a fost Adrian Păunescu și Cenaclul...” Urmează
Clopotul Reîntregirii... Lumea cântă frumos ca la cenaclul Lumină Lină.
Lipsește doar animația și ridicatul în picioare... Sau poate că lipsește de
fapt Adrian Păunescu...
Concertul se încheie exact după 1h, 40 minute. Superb”
21.00
Ștefan Hrușcă ne invită să coborâm jos. Îmi dă în mână patru
cești de ceai. Și apoi ne cere scuze: ”Două minute și vin... dau numai niște
autografe...
21.15
Stăm la o cană de ceai cu cel mai sensibil autor de cântece
folk. Părintele Doru Gheaja dă tonul amintirilor. Vali Șerban ascultă fascinat.
Ștefan Hrușcă este emoționat la maxim. Vorbim de Cenaclul Lumină Lină. Hrușcă
ne spune: ”ce faceți voi este deosebit. Uite o să le scriu colegilor un cuvânt pe CD. Să mergeți înainte.” Părintele Doru plusează: Hai și voi lângă
noi”...
Curg amintirile despre Adrian Păunescu. Ștefan concluzionează:
”În sfârșit Adrian Păunescu începe să fie recunoscut. Ca și Eminescu, la câțiva
ani de la moarte, el a devenit sacru. Așa va fi și cu Adrian Păunescu. Pentru
noi el a fost totul. Ne-a pus în lumină. Părintele Doru intervine: ”Orice
cenaclu a re nevoie de un astfel de om...” Iar Hrușcă aprobă spunând că ” Nici
Socaciu nu era Socaciu, nici Șeicaru nu era Șeicaru, la fel nici Alifantis fără
Adrian Păunescu...” Apoi se vorbește cu elogiu de Episcopul Emilian Birdaș, de
scrierea marilor cântece patriotice, de colindele care se cântau sub Ceaușescu, de copilul
Dumitrean Cătălin care asista entuziast la marile concerte de la Sibiu și Alba
Iulia, de cenzură, de iubire, de bucurie și de Dumnezeu...
22.00 Ne despărțim cu fotografie. Ne îmbrățișăm ca niște frați și ne binecuvântăm
drumurile. Iar gândurile noastre sunt liniștite. Ștefan Hrușcă ne zâmbește cu
drag. Și ne promitem grabnică revedere. În fapt totul a fost o minune și un
lucru atât de firesc. Paradoxurile care fac frumoasă viață...
Părintele Cătălin