Nu se pot scrie cu multe cuvinte istoria unor concerte absolute. La Bogata Olteană așa a fost.
De diminieață am fost la Sfânta Liturghie. Cu slujirea plină de evlavie a Părintelui Mihai Gavrilă, despre care Părintele Arsenie a profețit că va fi preot, cu ani buni înainte ca părintele să ajungă la teologie... O slujbă plină de har... Apoi concertul cu sala plină, fapt incredibil într-o comunitate cu doar 40 de familii active, dar la spectacol au venit și oameni din împrjurimi. 
Colegii au fost iarăși într-o unitate de acțiune deosebită. Grupul Balada cu forță lirică, din ce în ce mai frumos, de parcă ar cânta în cenaclu de ani buni, cu Romică în mare formă, cu Părintele Alexandru la fel de emoționant, cu Sorin Popa extraordinar de activ, cu Andreea stăpână pe voce și pe microfonul dăruirii și nu în ultimul rând că unicul Părinte Doru Gheaja strălucitor și plin de jertfă. S-a simțit că un Duhul Sfânt este între noi. Colegii sunt ca o familie regăsită după ani de doruri așteptate. Se privesc cu drag, se emoționează la fiecare revedere, sunt și ei și numai ei... Minunați...
După concertul de la Bogata am tras o concluzie mai personală, dar cred că la comun cu toți cei prezenți. Cenaclul are ceva sfânt și nu cred că sensibilitatea sa (artistică, duhovnicească sau morală) mai poate fi atinsă de orice alt fel de inițiativă culturală. Sunt multe feluri de a face misiune, dar oamenii aceștia, cenacliștii, așa cum sunt ei, de fapt niște oameni onești, au în sine un dar special. Se duc și fac fericiți oameni. iar acum , mai ales după Anul Nou, cenaclul pare mai relaxat, mai vesel, mai echilibrat în concerte, mai viu, mai dnamic, chiar maia rtisitic. Este ceea ce merita...
