Nu renunț la 1 Decembrie!

M-am întrebat dacă mai pot scrie versuri despre țară. Mai ieri exista un blog poeziicătlin dumitrean și mi se părea că e ușor și tragic să fi poet. Dar timpurile ce le trăim nu îmi dau pace. nu mă regăsesc în poezie, pentru că bănuiesc că aș putea fi prea tragic. Mă doare prea mult pieptul pentru țară, pentru lacrima limbii române, pentru lipsa de identitate și nu știu ce să mai fac. Parcă am destinul rupt... Patriotismul a fost prea lesne abandonat de extreme. Și cei mai mulți nu îl au deloc...
E seară și mă doare timpul. Pentru că totuși istoria înseamnă timp, adică trecut, prezent și viitor. Și cea mai mare rană e prezentul. Dar nu pot, of chiar deloc să abandonez ideea că totuși praznicul meu cel mai dorit este ziua de 1 decembrie... Și de aceea mă reîntorc firav în poem, fără a avea pretenția ca aceste biete versuri să devină un șlagăr...
părintele cătălin

1 Decembrie

Și după câte răni insistă,

Pământul țării să îl frângă,

1 decembrie rezistă

Ne este ziua cea  mai sfântă!

Abandonată  zi de praznic,

Când noi urgii din nou se întâmplă,

1 decembrie cel falnic,

Rămâne ziua cea mai sfântă.

Și-mi este greu să scriu poeme,

În mine lacrimi se frământă,

Dar totuși între mii de teme,

Nu pot să am o zi mai sfântă.

Ați pus istoria în urnă,

Ați pus profesori să ne mintă,

Dar a rămas în noi o urmă,

1 Decembrie, zi sfântă.

Nu ne excludeți de pe listă,

În noi calendul se frământă,

1 decembrie rezistă,

E ziua noastră cea mai sfântă!

CITIȚI MAI JOS ȘI CRONICA MINUNATULUI CONCERT DE LA MEDIAȘ!