Poate că vă puneți
întrebarea dacă nu cumva drumul nostru în Italia a fost o simplă drumeție și
atât. Poate că unii ne veți invidia pentru faptul că concertele 432 și 433 din
istoria Cenaclului Lumină Lină s-au desfășurat în apropiere de Roma, mai ales
că nu am putut avea lângă noi pe toți colegii noștri, care de altfel cu multă
dragoste și colegialitate ne-au trimis
mesaje sincere de susținere. Poate că ne
întrebați cum a fost cea de a patra experiență italiană, mai ales acum când la o
zi după concerte ne reîntoarcem acasă plini de amintiri bogate. Aș vrea să fiu
sincer și, fără a vorbi cu emfază sau fără a aduce un prejudiciu altor momente
divine din istoria cenaclului, am să vă fac câteva mărturisiri sincere, în urma
cărora aș vrea să mediteze profund toți prietenii, colegii din cenaclu și mai
ales cei care doresc să candideze la un loc de titular în echipa noastră.
Așadar:
 |
| Împreună cu P.S. Siluan vorbind despre viitoarele concerte din Italia |
1. -M-am simțit foarte bine între românii din ambele
comunități, public care a simțit profund implicarea noastră scenică și
duhovnicească. Puțini am fost, dar am dat totul pentru oamenii care stăteau în
fața noastră. Nu ne-am menajat, nu ne-am obosit, nu ne-am plâns de kilometrii
parcurși, nu ne-am întrebat care ne sunt drepturile, ci dimpotrivă, ne-am
simțit obligați să dăruim tot harul nostru diasporei românești, acestor români
care trudesc departe de țară pentru a supraviețui în viață.
2. -Echipa a fost într-o ascultare de 100 % față de propriile
noastre reguli misionare. Nu s-a întârziat la program, la masă, la efortul de a
pune fiecare mâna pe ceva atât la venirea în sală cât și la plecare.
3. - Deși Roma este orașul care te îmbie cel mai mult la
turism, mintea noastră a fost ținută atentă în primul rând pentru concerte.
Nimeni nu a uitat pentru ce s-a venit la Roma și de aceea nu am pierdut timpul
în vizite prelungi, la mese ”tihnite” sau la taifas cu laudele publicului. Am
venit și am plecat în smerenie. Acest fapt, mi-a dat în primul rând mie o
liniște sufletească deosebită, mai ales că repet, atât în timpul liber, cât și
la concerte micul grup a fost unitar întru toate. Felicitări!
4. -Concertul a cuprins colinzi, cântece de suflet, cântece
patriotice și pricesne, fiecare manifestare durând aproximativ două ore.
5. -Efortul colegilor a fost maxim. Ștefan Ion a luat avionul dus-întors din Cluj, ceilalți colegi
au mers până la București pentru decolare și aterizare la întors, iar eu,
împreună cu Ionuț Rus și tatăl meu am străbătut aproape 4000 de kilometrii
dus-întors, cu aparatura tehnică în mașină (boxe, stație, microfoane, stative
etc. Incredibil efort , dar adevărat. Și vă
6.
Aplauze Părintelui Cristian și Părintelui Sorin pentru
calitatea organizării celor două concerte. Nota 10 și mulțumirile noastre
profunde.
7.
Un moment deosebit, istoric pentru noi toți, a fost
întâlnirea cu P.S. Siluan- Episcopul Italiei, care ne-a primit extraordinar de
bine, cu o căldură duhovnicească cu totul și cu totul aparte, fapt care ne-a
umplut inimile de emoție și de alese gânduri naționale. Întâlnirea a durat
aproape două ore, pe calea undelor, prin telefon, intrând în legătură directă
cu noi și Părintele Doru Gheaja. Cu această ocazie s-a făcut propunerea, cal
anul, probabil în 14 iulie, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, să concretizăm
un mare concert, cu toată echipa prezentă, în Sala Divino Amore din Roma.
8.
Micul turneu italian a fost mai mult decât o reușită. El
a însemnat o lecție de iubire, de colegialitate, de ospeție, de românism și de
jertfă creștină. Îi mulțumim Maicii Domnului pentru toate!
