Cosmin Rus în dialog radiofonic cu Părintele Cătălin
- Părintele Cătălin de ce pe acest drum?
-Suntem cine suntem și avem dreptul la existență. Noi avem un ideal, alții s-au pierdut pe drum. Noi avem o singură cale și acesta este drumul nostru. Cândva îi vom spune lui Dumnezeu că nu am putut sta nepăsători văzând că țara se prăbușește în fața ochilor noștri stingheri. Martori direcți ai deromânizării României am lăsat toate cele ale noastre de o parte și am încercat să facem ceva pentru acest neam.
- Vă simțiți susținut?
-Uneori da, dar nu de toți. Repet, nu mă plâng, nu e cazul și nu sunt genul care să se lamenteze pentru amorțirea altora. Fiecare face deocamdată ce vrea cu viața lui. Suntem liberi să iubim sau să urâm, suntem liberi să mergem la un marș sau să stăm acasă blocați în ecranul unui televizor. Suntem liberi să ne trăim viața cu Hristos, sau să tot accesăm paginile telefonului mobil, narcotizați de vraja ”vieții altora”...
- Este o boală sau o slăbiciune, lipsa de reacție?
-Nu mai avem români jertfelnici. ”Ăștia” ne-au câștigat neimplicarea. Ne-au dat ”Billa”, ne-au dat ”Careffour”, ne-au dat ”Mol”, ne-au dat internet, telefoane scumpe, plasme video, ne-au dat pașapoarte și ne-au amorțit. Mergem la servici obosiți și venim rupți, dar din telefon nu ne scoatem ochii. Ochii românilor sunt obosiți. Mii de unde electromagnetice ne amorțesc vlaga națională. Nu mai punem alcolul și altele.
- Dar credincioșii de ce nu iasă în stradă?
- Păi spun că le este frig, că nu au timp, de fapt le e rușine să nu-i vadă cineva. Sau să nu se certe în casă cu ”jumătatea iubirii”. Ei nu sunt responsabili de viitorul copiiilor lor. Și se miră că au copiii plini de vicii și de boli. Când le ajunge cuțitul la os ”mai trec pe la Maslu”, se mai ”Cuminecă” și cică sunt ”în regulă”... Aiurea...
- Moare România?
- Nu suntem noi groparii ei, noi doar asistăm ca niște copii spălați pe creier la modul în care se pune pumnalul în inima țării. Unii o fac cu ”#” (diez) și se cred intelectuali. Sunt victime ale secularizării. Planurile masonice au învins. Cu conștiința spălată nu mai știm ce e bine și ce este rău. Dar rău este că nu suntem realiști noi cei care avem o credință.
-Suteți ”supărat”?
- Nu mai ziceți așa ceva. Ca și cum m-a supărat vreo persoană și refulez prin această atitudine realistă. Mă supără cei care nu mă cunosc și pot crede așa ceva. Eu mereu am fost la fel. Mereu am lăcrimat pentru neam și pur și simplu mi-a păsat mereu de poporul meu. Așa m-am născut. ”Mie-mi pasă!”- vorba lui Tudor Gheorghe.
