Ne reîntoarcem, cu iarnă cu tot, în mediul rural, loc de mărturisire curată a nevoințelor Cenaclului Lumină Lină. Avem în spate deja o grea moștenire, concertul de la Iași, înregistrările TV, aprecierile părintelui patriarh, stimulentul elogiilor adus de o seamă de oameni importanți și mai ales dragostea miilor de suporteri ai cenaclului nostru. Și, tocmai de aceea este precum un balon cu oxigen, binevenit concertul de la Presaca. Va fi într-un loc simplu, frumos și liniștitor. Exact ceea ce aveam noi nevoie...
GLORIE SAU ISPITĂ?
Nu știu cât de bine ne fac elogiile. Pe de o parte ai sentimentul că ești ”cineva”, pe de altă parte încep ”agitațiile” SUFLETULUI. Începi să ceri de la tine mai mult, încerci să cauți ”țapi ispășitori” în clipa în care observi vreo ”hibă” prin sistem, în orice caz, ”succesul” este născător de multă neliniște.
Ne-a purtat cine ne-a purtat zilele de după transmisia TV a concertului de la Iași, prin toate stările posibile. Mai întâi a fost fericirea ”de la fața locului”. Totul în regulă la concert, ba chiar am simțit pe moment o oarecare super mulțumire pentru că Măria Sa publicul a fost atât de
entuziast. Apoi, a venit ”ispita”, camerele tv nu au preluat prea bine sunetul pe înregistrare, și de aici totul era pe cale să se dea peste cap. Discuții despre microfoane, lavaliere, așezare pe scenă, voci, caractere etc. ”Gloria” ne-a făcut să uităm cine suntem și ce vrem. Deja parcă cineva dorea ca să ne spună: ”Aveți de grijă că de azi nu mai sunteți misionari ci ”artiști! ”, adică să fim atenți că de acum cântăm mai mult pentru urechile muzicale ale oamenilor și nu pentru inima Maicii Domnului... Ceva de genul că suntem foarte buni și merităm o soartă mai bună... Tipic, tipică ispită atunci când vrei să distrugi un sistem funcțional. Pentru că, succesul întotdeauna doboară mai mult decât înfrângerea și aceasta o știm și din sport.
Și totuși, până la urmă ne-am revenit. Vorba lui Nelu Ivan, care duminică la ședință a tras concluzia cea mai corectă: ”Părinte, eu cred că acesta este punctul nostru maxim și nu are rost să facem acum alte analize excesive, ci doar pe cele corecte. Să ne vedem de treabă și de misiunea noastră!”
REACȚIA COLEGILOR
Și colegii ceilalți au reușit să treacă de ”momentul Iași”. Sunt oameni frumoși și calzi. Am discutat, de exemplu, cu Romică la telefon și chiar mi-a prins bine punctul său de vedere. Și hotărârea de a face mai departe concerte reușite. Strategiile vor fi în mare aceleași, dar vom mai schimba din repertoriu și desigur că o vom face cu iubire. Și parcă ne este tare dor de un concert...
MERGEM LA PRESACA
Presaca, mai demult Presaca de Secaș, Presaca de Jos (în germană Kerschdorf, Unter-Pressendorf, în maghiară Székásgyepü, Alsópreszáka, Székáspreszáka) este un sat în comuna Păuca din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. În sat există o biserică veche din lemn de la 1728.
Vom găsi în Presaca și monumentul Eroilor Români din Primul și al Doilea Război Mondial. Monumentul, de tip cruce comemorativă, se află în vecinătatea Bisericii Greco-Catolice (din 1948 în folosința Bisericii Ortodoxe). Monumentul a fost dezvelit în anul 1974 în memoria eroilor români din cele două războaie mondiale. Crucea are o înălțime de 2,3 metri, fiind situată pe un soclu înalt de 3 metri. Monumentul este realizat din marmură și beton mozaicat și a fost ridicat din inițiativa lui David Valer, invalid de război. Acesta a fost sprijinit de familiile eroilor. Pe fațada monumentului sunt inscripționate numele a 22 eroi căzuți în Primul Război Mondial pentru Austro-Ungaria, precum și numele a 24 eroi căzuți în al Doilea Război Mondial pentru România.
Concertul se face la invitația părintelui paroh Mihai Minea, care a participat în trecut ca membru la unele concerte ale cenaclului și care este fiu duhovnicesc al Părintelui Cătălin. Concertul începe la ora 16.