Părerile mele sunt stinghere și nu au nicio legătură directă
cu ceea ce se petrece afară. Pentru mine România a fost vândut-o de mult și mai
de toți. Inclusiv de o parte din cei ce țin pancartele pe stradă... Pentru o
rudă de salam l-am omorât pe Ceaușescu și ne-am trezit ”mari” democrați. Apoi am
asistat la lecțiile de vânzare a fabricilor și ne-am bucurat că ne
”privatizăm”. Atunci nu a zis nimeni nimic. Cică nu aveam ”societate civilă”.
Doar partide care între timp și-au dat din lașitate și confuzie obștescul
sfârșit... Am asistat la milioane de avorturi și nimeni nu a ieșit în stradă.
Părinții ”făptași” sunt acum în libertate, poate chiar pe stradă la miting, dar
oare ce fel de lege protejează pe pruncuțul din pântecele mamei și ce
constituție ”democratică” îi garantează dreptul lui la naștere... Și pentru o
astfel de lege nimeni nu a ieșit în
stradă...
Iertați-mă dar nu cred decât în iubire... În iertare și în
iubire pentru toți. În Iisus Hristos care sfidează orice formă de inchiziție și
care ne cere să-i ajutăm pe ”hoți” să se oprească din păcatul lor. Să-i luăm
de-o parte, să-i îmbrățișăm, să le dăm de mâncare și să le spunem unde greșesc.
Și da că nu vor să ne audă că sunt pesediști sau nu știu ce, o luăm de la capăt,
ne rugăm pentru ei, ținem post, vorbim iarăși cu ei, și tot așa... Dar nu ne
stă bine nouă creștinilor să ne ocupăm de codul penal și de ”reeducări”..
Vă rog să mă credeți,
creștinismul este o stare de fapt prea complexă pentru sufletele pătimașe. Pur
și simplu nu este pentru toți. E prea mult pentru mediocritatea în care-și
trăiește astăzi ”fericita democrație” planeta noastră. Dar eu sunt mândru de
el. Și de doctrina sa. Care înseamnă viață și o șansă de iubire pentru
fiecare...
APOCALIPSĂ
Condiția umană se răzbună,
Confuzie, revanșă și prăpăd,
Și România într-un lanț se adună,
Coloanele de ură se întrevăd.
Și vai de noi, iubirea nu există,
A fost un schimb de marfă între părți,
Cătușe grele peste răni insistă,
Și minți barbare s-au unit pe hărți.
Nu vrem iubire, vrem dreptate crudă,
Nu vrem lumină, vrem celule reci,
Nu vrem iertare, doar o luptă surdă,
Și timpul stă pe ordinare legi.
Iisus Hristos prin nori și-ascunde plânsul,
Ochii lui tragici să nu vadă corbi,
Dar ce ne pasă nouă despre Dânsul,
Ne-am învățat și surzi, și lași, și orbi.
E vremea să înceapă vânătoarea,
Iubirile se duc spre cimitir,
Și crucile își vând la târg onoarea,
Vom vinde și-al credinței simplu fir.
V-ați săturat de hoți și de ruine,
Dar nu cu lanțul să pliviți prin gând,
Doar cu iubire, dați-le un bine,
Celor ce v-au rănit pe acest pământ.
Și noi am sfâșiat această țară,
Și noi am fost un fel de hoți mai mici,
Cu toții am purtat-o în ocară,
I-am fost soldați, i-am fost și inamici.
Că ne amăgim acum vorbind de alții,
Crezând că am stat curați în paradis,
”Onestitatea” naște aberații,
Politica se cerne în abis.
În fapt avem o culpă grea, comună,
Țara aceasta am vândut-o toți ,
Un lemn, un pai, o floare, o cunună,
La parastas am cotizat și noi.
Acum un an doreați numai spitale,
Acum vreți închisori cu dublu preț.
Sunt lacrimile unei țări bolnave,
Înmormântați lumina în dispreț.
Păcat de tine, dragoste creștină,
Păcat de Tine, scumpul meu Iisus,
Păcat că Tu ne ierți oricând vină,
Și noi nu vom ierta, nici măcar sus.
Dar cine știe, poate o lumină,
Și-o rugăciune pentru neam, un dor,
Ne va trezi o lacrimă senină,
Și de iubire ne vom face dor.
