Sâmbătă ora 16. Drum duios di Mediaș spre Tohan Vechi.
Alături de mine Romică, inimă caldă și prietenoasă. Ne spunem dorurile,
durerile, bucuriile. Căutăm soluții pentru a duce mai departe
Revedere frumoasă cu Părintele Prodea și minunata sa
familie. Toți sunt deosebiți de ospitalieri. Fac orice ca noi să ne simțim
bine. Ne dăruiesc inima și vorbele lor curate. Parcă suntem răsfățați și îmi dau
seama că acest cenaclu spune mai mult decât știm noi. La intrarea în Biserică
ni se face o primire de mare cinste. Credincioșii, care ne știu de la primul
nostru concert ne așteaptă cu emoție. Clopotele bat, îmbrățișările sunt
fierbinți și liniștea se așterne peste sufletele noastre:
-
V-am așteptat de doi ani, cu nerăbdare!- spune o
bătrânică și iarăși ne sărută mâna. Mă fâstâcesc, aș vrea să-i spun că mi-a
fost și mie dor de dânșii dar nu am cuvinte. Ce greu ne vin uneori cuvintele.
Oamenii ne privesc fiecare gest, de parcă noi am fi eroii lor. Și, într-un fel
suntem pentru ei o speranță de mai bine.
Totul este o lecție de
ospitalitate. Iar noi ne simțim datori să facem un concert deosebit. Lângă noi
sunt Gelu și Mihai- Grupul Psaltic, care se sufocă de emoție. Gelu mă întreabă
de zeci de ori ce
au de cântat, unde să ne ajute la cântece patriotice, cum să
stea pe scenă. Le explic ce au de făcut și apoi facem o repetiție. Se
încadrează perfect în dispozitiv. Sunt gata de luptă, gata de jertfă...
Noaptea se lasă blândă și
misterioasă. Părintele Colțea ne primește în casa sa și ne oferă sfaturi
generoase. Colegii se simt bine lângă vorbele sale. Nici nu știu cum am ajuns
și la dânsul la Moeciu de Jos, dar am ajuns... Și apoi ne retragem spre odihnă.
Dulcea și necesara odihnă...
... Vine și duminica. Clopotele
bat în ritm furibund și sublim. Se anunță o zi minunată. Lumea, vine, vine,
vine în valuri spre biserică. Sfânta Liturghie ne trimite în sferele cele mai
profunde ale simțirii binelui uman și dumnezeiesc. Grupul nostru psaltic,
alături de Romică este parcă un mic cor de îngeri. Totul sună minunat. Simțim
rugăciunea, simțim pacea în inimă și simțim speranța. Suntem liniștiți, frumoși
și plini de energii. Parcă ne-am pregăti d eun mare zbor printre stele.
Începe și concertul . Romică,
Florin, Andreea, Sorin Popa, Mihai Doda, Grupul Psaltic, Paul se autodepășesc. Pun suflet mult și întregesc
cu succes lucrarea misionară a cenaclului. Totul pentru Maica Domnului. Pe care
parcă o vedem stând lângă noi. Concertul are un ritm excepțional, iar lumea se implică incredibil. De la primul om până la ultimul, toți cântă. Îi lăsăm să
se exprime și noi ne oprim. Iar ei, cu mai mult har spun așa de frumos: AM
VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM/SĂ NE SPUNEM DORUL PE CARE-L AVEM!
Pricesnele sunt odoare de
nădejde, iar la cântecele patriotice avem sentimentul reîntoarcerii printre noi
a vechilor eroi... Și două ore se scurg ca trei secunde de iubire...
Ne despărțim de Tohanu cu mare
regret. Suntem invitați în oraș să vedem o sală deosebit de frumoasă, în car
eîn octombrie se va organiza un mare concert la Cenaclului. Le promitem solemn
revederea. Prietenii știu de ce...
PĂRINTELE CĂTĂLIN
