Ar fi bine să nu se uite niciodată acest concert de la
Căpâlna. Ar fi de folos să-l mai repetăm, deși minunile sunt simple și
irepetabile. Seara de sâmbătă ne-a prins pe drumul spre Transalpina, căutând
acest sat mirific și dumnezeiesc. L-am găsit exact la ora 18, când Părintele
Radu și Părintele Ioan ne așteptau la cina de seară, alături de un grup minunat
de tineri, care au dat viață Căminului Cultural prin câteva colinde deosebite. Neașteptată
primire și replica noastră a fost pe măsură. În prim plan de data aceasta Sorin
Popa care a interpretat câteva cântece vechi folk și colinde. Iar seara a prins
a se stinge, netulburată și unică.
Dimineața totul a vrea să fie altfel. Sfânta Liturghie, la
biserica din deal, a fost parcă aprinsă de sfinți. Numai îngeri peste tot și
acești țărani ardeleni care de două mii de ani spun lumii întregi cele mai
frumoase cântece. Rugăciunile ne-au dat liber conștiinței de sine și ne-au
provocat să realizăm un concert mare, chiar dacă au lipsit câțiva colegi
importanți din circuitul cenaclului. Însă totul a fost divin. Am coborât la
sală, și cu o jumătate de oră mai înainte de timpul fixat, am pornit concertul.
Dialog deschis cu sale. Am vorbit cu oamenii din fața noastră și le-am explicat
cine suntem și ce așteptăm de la dânșii. Apoi au pornit colindele. Marea
majoritate piese noi, cântate în premieră și cu acompaniamentul aproape perfect
al minunaților Florin Loloiu(acordeon) și Valentin Rațiu (orgă). Lumea a prins
putere de aplauze și forță în glas. Tinerii satului, alături de Alina, o voce
rarisimă ( care de de ieri a primit botezul de a fi membră permanentă în
Cenaclul Lumină Lină) au realizat câteva momente de strălucitoare demnitate
artistică românească și ne-au dat speranța că încă nu s-au stins ultimii
trubaduri ai firescului liric autohton. 
Cântecele patriotice nu puteau fi decât cântecele patriotice.
Aceeași reacție din marile concerte ale Cenaclului Lumină Lină, adică
exuberanță patriotică și incandescență ardelenească. Și lumea s-a trezit a st
în picioare mai mult de o jumătate de oră, cu palmele înfierbântate sau
bătucite de atâtea aplauze. Aceștia erau țăranii din Căpâlna, oameni ai
cerului și ai gândului bun.
Am plecat spre casă veseli și împliniți. Ceva din lumina
albă a harului divin părea să se așeze pe cele mai mici celule ale devenirii
noastre. Iar drumul ni s-a părut mai scurt ca niciodată. Veneam din Căpâlna și
parcă o luasem cu noi acasă...
