Pe vremuri reci de iarnă, la gura sobei, lângă colinde și acatiste citite cu lacrimi, mi-e dor de strămoși. Și poate că e greu de crezut acest lucru. dar în rugăciune îmi caut vechiul neam. Și eroii, și moartea, și învierea... Sfârșitul de an mă găsește lângă amintirea acestui popor frumos, așa cum era el atunci când lumina vetrele bisericilor de lemn, cum rugăciuni blânde către Maica Domnului. Închei anul, îngenunchind și rugându-mă Maicii Domnului pentru poporul meu. Bolnavul meu popor. Și cer un doctor și o înviere. Și mulțumesc pentru toate lui Dumnezeu. Că încă mi-a lăsat liber scrisul, inima și rugăciunea....
LA MULȚI ANI
BOCET PENTRU NEAMUL MEU
Of, neamul meu bolnav de întâmplare,
Fără de doctori te-am lăsat în frig,
Și cerul tău nu-ți lasă îndurare,
Și Doamne, către cine să mai strig.
Mi-e greu să văd oștirea risipită.
Vai, bietul tricolor cum stă stingher,
Lângă acel drapel ca o ispită,
Cu stele reci și suflet efemer.
Românii pregătesc revelioane,
Narcotizați de bani și clipe seci,
Și-n acest timp se bat pe hărți piroane,
Ce-ascund sub vise mari fărădelegi.
Of, neamul meu rănit de altă ciumă,
Tu nu te uiți că ești de fapt un rob,
Imperiul Europei te sugrumă,
Și patimi îți trimite ca un drog.
Ai vrut să ieși și tu cumva în lume,
Dar ai uitat, că marile puteri,
Sunt doar iluzii de minciuni nebune,
Ce te-au făcut și-n molimă să speri.
Și vine Anul Nou, și nu e bine,
Revelionul nu își are rost,
Ne-am ruinat și sângele în sine,
Ca un soldat ce-a adormit în post.
Vedeți, voi ce citiți, că nu se mișcă,
Nici chiar în noi deplinul sentiment,
De-a face din vibrație morișcă,
Și de-a ieși din tot ce-i indecent.
Gândiți că e destul
să nu știți multe,
Într-un noroi să vă târâți frumos,
Că și așa nu-i nimeni să vă asculte,
Și mai de treabă e să mori duios.
De fapt, mințiți cu propriul vostru sânge,
Eroi, botez creștin și dor de cer,
Eu vă repet, e timpul de a plânge,
Și de-a ieși din trucul cel stingher.
E ceasul să pornim o nouă luptă,
Aliniați sub cel mai sfânt onor,
Unind popor pe harta țării luptă,
Reînviind viteazul tricolor.
Și-apoi când moarte ne va cere gândul,
Pășind spre rai, zidiți în lacrimi noi,
Să nu slăbim nici inima, nici rândul,
Căci lângă noi pășesc numai eroi.
