VEȘTEM SAU BINE-AI VENIT ACASĂ! PATRU ORE DE FRUMOS!
Să revedem aievea decorul de aseară. O curte de sat, un covor
de iarbă plin de splendoare, sibieni fericiți vibrând din fiecare colțișor al
sufletului la auzul cântecelor noastre, apoi o înserare divină, cu reflectoare
aprinse, chitare, orgă și vocile pline de emulație ale membrilor cenaclului.
Pe scurt, Cenaclul Lumină Lină. Oameni pentru oameni și îngeri metamorfozați în
aproape patru ore de frumos spectacol..
... Și începutul: Pocăință-cântec scris pentru cei ce mai au
încă trunchi, rădăcini și strămoși. In spatele nostru, ca un fel confirmare
eternă, un nuc și parcă sute de amintiri. E curtea copilăriei și a veșnicelor
emoții. Curtea care acum, datorită familiei-organizatoare, Părintele Cătălin,
Crenguța și Adrian, s-a reîntors în apele calde ale lacrimilor strămoșești. În
ochii bunicii, sau vorba cântecului lui Nelu Ivan, intonat aproape de
încheierea concertului: CÂTĂ IARBĂ MAMĂ AI ÎN OCHI...
...Splendorile au continuat... Tu Ardeal... Carte poștală
veche... Foaie verde spic de pâine... Antiprimăvara... Bieți lampagii și alte
cântece nemuritoare ale conștiinței românești...Da... O clipă... Să nu uităm
finalul apoteotic în liniște și Duh Sfânt. La priceasna NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N
VALE parcă toată lume a amuțit. Oamenii lăcrimau. Și cei mai veseli și cei mai
calzi. Toți murmurau cu încredere: NOAPTE BUNĂ SFÂNT IISUS, sau un fel de
recunoștință adresată CERULUI pentru acestă seară minunată. Se făcuse noapte
de-a binelea. Cu greu am stins reflectoarele și am plecat acasă. Majoritatea
eram sibieni. Și drumul ni s-a oprit o caldă răsuflare de speranță. Așa a vrut
Dumnezeu să fie la Veștem. O cunună de
frumos și amintire. Mulțumim!
Să revedem aievea decorul de aseară. O curte de sat, un covor
de iarbă plin de splendoare, sibieni fericiți vibrând din fiecare colțișor al
sufletului la auzul cântecelor noastre, apoi o înserare divină, cu reflectoare
aprinse, chitare, orgă și vocile pline de emulație ale membrilor cenaclului.
Pe scurt, Cenaclul Lumină Lină. Oameni pentru oameni și îngeri metamorfozați în
aproape patru ore de frumos spectacol..
... Și începutul: Pocăință-cântec scris pentru cei ce mai au
încă trunchi, rădăcini și strămoși. In spatele nostru, ca un fel confirmare
eternă, un nuc și parcă sute de amintiri. E curtea copilăriei și a veșnicelor
emoții. Curtea care acum, datorită familiei-organizatoare, Părintele Cătălin,
Crenguța și Adrian, s-a reîntors în apele calde ale lacrimilor strămoșești. În
ochii bunicii, sau vorba cântecului lui Nelu Ivan, intonat aproape de
încheierea concertului: CÂTĂ IARBĂ MAMĂ AI ÎN OCHI... 
...Splendorile au continuat... Tu Ardeal... Carte poștală
veche... Foaie verde spic de pâine... Antiprimăvara... Bieți lampagii și alte
cântece nemuritoare ale conștiinței românești...Da... O clipă... Să nu uităm
finalul apoteotic în liniște și Duh Sfânt. La priceasna NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N
VALE parcă toată lume a amuțit. Oamenii lăcrimau. Și cei mai veseli și cei mai
calzi. Toți murmurau cu încredere: NOAPTE BUNĂ SFÂNT IISUS, sau un fel de
recunoștință adresată CERULUI pentru acestă seară minunată. Se făcuse noapte
de-a binelea. Cu greu am stins reflectoarele și am plecat acasă. Majoritatea
eram sibieni. Și drumul ni s-a oprit o caldă răsuflare de speranță. Așa a vrut
Dumnezeu să fie la Veștem. O cunună de
frumos și amintire. Mulțumim!