Dragii mei prieteni
și fii duhovnicești
Lucrurile bune ale vieții sunt amestecate cu ispite și
nenumărate piedici, fapt pentru care, doresc să vă întăresc prin acest cuvânt
și să vă asigur că, dincolo de ceea ce citiți să aflați despre problemele Cenaclului
Lumină Lină, duhovnicul vostru și coordonatorul acestui grup misionar, se află
într-o bună condiție umană și spirituală.
Mă simt aproape de Dumnezeu, am respectat pe cât se poate condițiile
morale ortodoxe, încerc să fiu de folos celor ce mă cheamă zilnic să le ofer un
sfat, zâmbesc și port frumusețea mărturisirii în toată ființa mea.
Comunicatele din ultima vreme, nu au nicio legătură cu structura mea interioară, ele se referă doar la niște oameni și condiții potrivnice idealului meu național-ortodox. Sunt încercări de a scoate din inerție oameni, prieteni, sacerdoți, care pot face mult mai mult decât știu dânșii că au mandat de la Dumnezeu și de aceea, ca un strigăt mobilizator, de multe ori îmi vine ca să mă duc cu ardoare spre dânșii și să le explic că pot mult mai mult decât ceea ce fac. Îmi vine să strig și să le explic toată ziua, că noi ortodocși ori ardem de dragul faptelor misionare, ori suntem morți.
Văd oameni în toată firea, cu daruri mari de la Dumnezeu, glasuri
superbe, unii ajunși chiar slujitori ai altarelor sau credincioși de bază ai
bisericii creștine, că nu pot depăși lentoarea propriei neputințe. Stau și se
mulțumesc cu un cântec duminical, pierd zile întregi fără să însemne nimic
pentru această lume, mimează pe facebook că au doruri și aspirații, dar faptele
sunt mici și neputincioase. Alții, credincioși de rând, rămân apatici față de
Sfânta Liturghie, au deprins obiceiul de a nu se duce regulat la biserică, vin
doar la spovedit când au probleme și când interesele personale o cer. Și, toate
într-un context în care viața morală se clatină, iar noua ordine mondială(viața
libertină fără biserică și etică) câștigă tot mai mult teren.
Îmi vine însă și să plâng de durere, văzând că de săptămâni întregi nu primesc nicio provocare, că prietenii se mulțumesc să îmi trimită câte un like, că uneori tot ei, văzând tristețile mele încearcă să mă compătimească. Nu, nu eu am nevoie de compătimire. Eu sunt bine și știu ce am de făcut. Nu eu sunt cel care las zilele să se scurgă, când Biserică ne cheamă la luptă și la front deschis contra dușmanilor. Eu, doar vă cer să vă treziți și să veniți cu idei, cu planuri, cu inițiative, cu cântece, cu oameni, cu concerte, cu participări la rugăciune, la sfintele liturghii. Noi nu avem alt destin, decât acela al crucii.
Dintr-o clinică aproape de Bologna, de unde îmi tratez câteva mici probleme de sănătate, prinzând puțin semnal de internet, iată ard pentru neam. Și, vă asigur că psihic sunt foarte bine. Ard de dor să pornesc la luptă. Voi, ce faceți?
Vă cer sincer iertare dacă am zis ceva nepotrivit. Leacul meu este idealul vostru curat!
Cu drag al vostru părinte, coleg și prieten întru Hristos!
De luni sunt acasă și ne apucăm de treabă! Până atunci să ardeți și voi de iubire de neam!
PĂRINTELE CĂTĂLIN
