Se scriu paginile greu în perioada dintre concerte. Unde
mergem? Oare ce mai face Nelu Ivan? Pe unde mai e Romică? Când ajunge Părintele
Alexandru la Hoghilac... E cald și e pustiu. Parcă ar fi toamnă. Și uite așa
îmi vine un dor de Cioceni, acolo unde ultima oară când am fost era toamnă,
puțin frig și lumea parcă prea obișnuită cu noi... Dor teribil... Și de
părintele Lazăr și de doamna Adriana, și de toată ospitalitatea lor...
 |
| foto cu regretatul Părinte Vidican... |
Scriu greu vara... Nu știu ce concerte să programez... Mi-e
teamă să nu obosim, dar statul pe loc e mult mai obositor... Și încă suntem tineri... Vreau să merg la Târgu Jiu, la Bistrița, la București, la Părintele
Lazăr... Să cântăm, să plângem împreună și să fim români adevărați... Să spunem
oful Ardealului...auzi că ne-au luat străinii toate pădurile, îmi povestea azi
dimineață la Arieșeni un moț... Și am lăcrimat în suflet...
Mi-e dor de Cenaclul... Iertați, că nu puteam să tac...
LA APUSUL SOARELUI
-poem scris la moartea lui Nelu VIDICAN- preot român din Arcalia
LA APUSUL SOARELUI
-poem scris la moartea lui Nelu VIDICAN- preot român din Arcalia
Era mai mult decât un om,
Poate un înger de iubire,
În curtea sa creștea un pom,
Și o fântână de simțire.
Zâmbea și eu credeam că zbor,
Așa fac îngerii pesemne,
Când oamenii mai un dor,
Și-n curtea lor un car cu lemne.
Între altar și Dumnezeu,
Creștea un lan de crini și pace,
Când îl priveai nu-ți era greu,
Știai că lacrima nu tace.
Eu îi spunem: Părinte Ioan,
Mai cheamă-mă să vin la tine...
Și el mi-a spus: Te aștept cu drag,
Nu întârzia, că cine știe...
Și iată, vara a venit,
Un clopot bate peste lună,
Și el, pe toți ne-a părăsit,
Și plec spre el cu o cunună...
