TOTUL VA FI BINE- o nouă poezie a Părintelui Cătălin

Drama marilor neîmpliniri e lipsa de Dumnezeu. Dar nu acel Dumnezeu al gardurilor și al parazăpezilor, al temerilor și al autoapărării, ci Dumnezeul cel Bun, al iubirii. O să mă considerați nepatristic, dar vă spun că Sfinții Părinți au vorbit dincolo de garduri, de porți înzăpezite și de lustru stelelor. Ei, drăguții, n-au lustruit niciodată candela ca să lumineze mai bine. Au lăsat-o în seama teologilor falși să o facă. Sfinții Părinți nu au stat în strane, nici ascunși după coloanele bisericilor ca să facă chetă la îngeri, ei doar au iubit și atât...

Părintele Nicodim, omul simplu pe care l-am cunoscut, mergea pe stradă cu Iisus, vorbea la masă cu Sfântul Calinic și zâmbea noaptea cu Maica Domnului. Calm, vesel, blând, copilăros în toate... Pe stradă se oprea îi ÎL privea... L-a întrebat o dată: Câți ani mai stai Doamne lângă mine? nu te supăra că te întreb, dar eu sunt un mare mincinos și știu că nu mai ai răbdare...

Și Dumnezeu i-a răspuns: Totul va fi bine! Nu plec!... Unde să mă duc? Cum să las crucea Ta?

Și de atunci Iisus e mereu cu El... Niciodată departe... iertați, dar nu e doar o metaforă... 

Taina

Tăceam, și Dumnezeu tăcea,

Mergea pe cale lângă mine,

Străini, stingheri, ce vreme grea,

Știam că totul va fi bine.

El s-a oprit și a oftat,

Eu lăcrimam cu dor în sine,

Parcă și cerul s-a mișcat,

Știam că totul va fi bine.

Iubeam, dar nu puteam să spun,

Era prea mult pentru oricine,

Am vrut pe îngeri să-i adun,

Știam că totul va fi bine.

Mi-a dat un semn, un zâmbet lin,

Un crin din zările senine,

Eu nu aveam decât un spin,

Știam că totul va fi bine.

Și atunci, sublim, într-un sfârșit,

Mi-a spus că totul va fi bine,

Eu am tăcut si te-am privit,

Și am rămas doar lângă Tine.