vineri, 19 octombrie 2018

RUCĂR, un nou popas al Cenaclului Lumină Lină



         De curând membrii cenaclului Lumină lină, au fost oaspeții satului Rucăr, (Rucăr de Făgăraș) localitate aparținătoare comunei Viștea, așezare aflată la poalele impetuoșilor munți ai Făgărașului. Cenaclul Lumină a fost invitat cu ocazia celei de a VII-a ediții a sărbătorii Zilei Recoltei. De fapt în organizarea  evenimentului cultural, așa cum ne spune Florin Ioani – Primarul acestei comune,  se pornește în organizarea lui încă de cu primăvară, când întreaga comunitate ia parte la un binecuvântat Maslu de Obște, unde preoții din zonă invocă prin rugăciune, bunătatea și puterea lui Dumnezeu pentru sămânța pusă în pământ să  rodească. Normal ca toamna,  odată cu strângerea recoltei, să fie o zi dedicată  mulțumirii adresate cerescului Tată, celui care înlesnește să se reverse peste întreaga comunitate, bunăstarea, bogăția atâtor recolte.  Comuna Viștea este formată din cinci sate și anume: satul Rucăr aflat în dreapta râului Olt, face parte din Podișul Hârtibaciului. Comuna Viștea mai are în componență satele: Olteț, Viștea de Jos, Viștea de Sus, Viștișoara și bineînțeles satul Rucăr.  
      Din spusele primarului,  om al locului, ne spune,  preponderent locuitorii satelor arondate comunei se ocupă cu agricultura, știind pe aceste pământuri, pe lângă culturile tradiționale  de grâu și porumb, se cultivă cu rezultate bune cartoful devenind un sector agricol bine reprezentat al aceste părți de țară. 
De  asemenea sectorul cultivării legumelor,  livezile, creșterea oilor, vitelor cât și cel al abinăritului - apiculturii, dă localității acel aer rural gospodăresc ce vorbește de statornicie, știind câți tineri iau drumul străinătățurilor. Din spusele primarului, lucru îmbucurător peste 60 de tineri s-au  hotărât să rămână în sat, creându-se acea concurență bazată pe hărnicie, pe bunăstare, începând  de la animale, să fie cât mai bine întreținute, unii cultivă terenul iar produsele le valorifică prin vânzare, alții se ocupă de animale, lucruri pozitive care scot în evidență, oameni, îndeletniciri gospodărești ce vor duce la prosperitate și ridicare economică întregii comune, cu participarea întregii comunități. Pe parte de  infrastructură comuna are utilitățile publice necesare, toate satele sunt racordate la sistemul de iluminat, de gaze, rețeaua de apă, telefonie digitală,se lucrează intens  la finalizarea canalizării pe întreaga comună. 
         De remarcat în arealul comunei Viștea poți întâlnii forme de relief condensate în 15 km,  cum ar fi: goluri de munte, gol alpin știind că muntele are cultura lui, întâlnim cel mai înalt vârf de munte din România, Vârful Moldoveanu, Vârfu ”Viștea Mare”mai apoi râurile de munte fapt știut Munții Făgărașului, sunt munți cu însemnate izvoare de ape, așa se face datorită climei, reliefului, văile sunt adevărate grădini botanice. Mai jos spre vatra Oltului, este zona de câmpie, cunoscută ca luncile Oltului știute foarte roditoare, cu salba satelor pe o parte și alta a malurilor impetuosului râu, unde tradițiile obiceiurile particularizează fiecare așezare. Evenimentul cultural de la Rucăr se înscrie în multe alte rânduieli și sărbători întregii comunități dintr-o  nevoie de comunicare de apropiere binevenită. La Viștea de sus, dăinuie de câțiva ani un festival de pricesne ajuns la a XIV- ediție,  singurul festival de o așa mare anvergură din Țara Făgărașului, se înscrie ca mare sărbătoare  creștinească  de ziua ”Buna vestire” ce mai veche sărbătoare a preamăririi Maicii Domnului din chiar postul sfintelor Paște,   unde iau parte peste 1000 de participanți, dintre care 400-500 sunt componenții multor coruri invitate. 
Omenii din acest colț de Românie sunt apropiați de biserică ca parte importantă a comunității funcționează asemenea unui triumvirat bine definit în care intră „Biserica, Primăria și Școala” structură    bine  fundamentat ca statornicie și dăinuire, în toate așezările de pe întreg pământul românesc  Programul cenaclului a îmbogățit în mod plenar această sărbătoare a satului, aducând prin cântec și poezie acel frumos primenit cu cele mai alese flori ale iubirii de Hristos și de  țară dedicat sufletului, deși spectacolul s-a ținut  în sala căminului cultural, atmosfera degajată a fost generoasă unor momente de trăire spirituală bine gustată de publicul spectator, public care la rându-i, a participat cu sufletul unindu-și vocile cu cei ce compun acest merituos misionar cenaclu. Prin cântec s-a evocat marii noștri eroi ai neamului românesc ce-și dorm somnul de veci sub crucile atâtor cimitire, dar și pe toate câmpurile de bătălie atâtor războaie, amintind despre batalioanele armatei române prin trecerea munților la eliberarea sfântului Ardeal, de fapt sub sceptru acestui înălțător  cântec a început desfășurarea concertului la Rucăr. Andreea Tecar prin glasu-i de o gingășie aparte a adus imn de închinare Preacuratei Marii. 

O Măicuță Sfântă
te rugăm fierbinte: 
să ne-asculți de-a pururi
marea rugăminte
Nu lăsa Măicuță,
să pierim pe cale, 
căci noi suntem fiii
lacrimilor Tale.


           Sighișoreanul  Nicu Cismaș, precum un ”Păunaș al codrilor” aflat la început de drum, primit cu dragoste de membrii cenaclului a adus ca dar un înduioșător cântec dedicat părinților, dragostei de mamă, nu, să ne ne amintim de ei, atunci când nu mai sunt printre noi,  ducându-le flori la morminte, ci să-i iubim, să-i respectăm cât îi avem în mijlocul nostru dedicând cântecul celor ce astăzi mai au părinți.
 
Dacă ai harul și-ți trăiește mama
S-o prețuiești și vei fi fericit
Dacă ai harul  și-ți trăiesc părinții
Ai, cui să-i spui, atunci când ești lovit.


          În anii ”Centenarului” așa cum ne spune părintele Cătălin Dumitrean, România ne este mare în inimă,la graniță încă Prutul curge printre noi,  nădăjduim că într-o zi Prutul va curge în atca lui așa cum Oltul făcând parte cum este firesc din trupul țării ne-sfârtecate de vrerile hulpavnice atâtor imperii” pentru ea, pentru LIMBA ROMÂNĂ, care este și  aici cât și în Basarabia  și-n Bucovina, clopotul Putnei încă bate și  cântecele  frumoase, pline doruri ale Basarabiei trebuie cântate de noi ca o obligație a redeșteptare mai ales acum, cu fiecare zi de apropiere de marea și istorica zi a Unirii. Cântecul regretaților  Ion și Doina  Aldea  Teodorovici, ne-a adus în prezent nevoia de apropiere mai mult ca oricând avându-l ca mesager pe medieșanul Marius Catalan  

Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-e teamă de păcate 
Pentru ea e bolta mai albastră 
Pentru limba, pentru limba noastră.



           Avem istorie, avem aceste cântece  dătătoare de mândrie națională, au harul și darul să răscolească inimi doritoare de frățietate, de trezvie spirituală, mai presus de vrerea atâtora defăimători ce le stăm stavilă, opunându-ne răului ce le întunecă judecățile,  la ceea ce nu este de negociat și nici de vândut sau de înstrăinat, însăși țara. Cântecele celorlalți membri ai cenaclului ce și-au făcut din această misie datorie de onoare pusă în slujba binelui, în slujba mândriei de a fi ROMÂN,  aportul semnificativ adus organizării unor astfel de spectacole avându-l port drapel pe  părintele Cătălin Dumitrean, a părintelui Doru Gheaja,  ne întărește cugetul, prin dăruirea fără de opreliști pusă în slujba neamului românesc, ne înalță, conștienți prin fărâma de iubire și dragoste pusă în pocalul curat, doritor de adevăr și smerenie  ne facem părtași la însăși înălțarea mai presus de orice a  iubirii de neam și de țară, fiind  la rându-ne mesagerii acelui perpetuu dor nestăvilit de a fi acolo unde țara și bunul Dumnezeu  vrea să ajungem. 
Vasile Luca

SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm! PĂRINTELE CĂTĂLIN: Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toat...