-Cine suntem noi?
- Eu unul știu cine sunt. Sunt creștin ortodox,mărturisitor al propriului \botez. Cred nelimitat în existența și veșnicia lui Iisus Hristos. Știu că sunt veșnic, nu mă îndoiesc de acest adevăr.
-Ce se întâmplă astăzi?
- Mândria a ajuns la cote înalte. Omul se pune în locul lui Dumnezeu. Mă așteptam la aceste timpuri. Oamenii s-au ”relaxat” prea mult din fenomenul credinței. S-au retras de la Sfânta Liturghie, unii nici nu au fost vreodată la ea, au început să ducă o viață modernă, cu facilități tehnice nenumărate, cu sfârșituri de săptămână spumoase, cu internet, cu de toate și pe aici a venit diavolul.
-Cum?
- Uite, dumneata, de exemplu, dacă te duci vineri la o cabană cu prietenii, nu te supăra că aduc acest argument, dar din pahar în pahar, din vorbă în vorbă, ajungi să emiți judecăți. Ori
-Internetul te ”ajută” să te transformi?
-Ba bine că nu. Îți dă o baza fantastică de smintire. Păi, noi chiar suntem opaci și nu vedem la ce clipuri muzicale se uită copiii noștri. Nuditate peste tot. Ținute sumare, acte homosexuale discrete sau opulente, lascivitate cât cuprinde etc. Chiar ne facem că nu vedem? Le interzicem să se uite la filme licențioase, dar la capitolul acesta suntem permisibili.
-Și încet-încet a venit sminteala
- Da. Copiii au mintea făcută varză. Ei încep foarte devreme o viață de păcate. Sexualitatea slăbește nervii. Devii labil. Plângi din orice, ești gelos, ești agresiv, ești bănuitor și cu umbra ta. priviți câtă agresivitate și cât veninau opozanții referendumului. Duri! Lovesc! Desființează Biblia! Îl fac nevăzut pe Hristos! Copii lor vin din urmă. Vor fi și mai zeloși în a-și apăra libertățile, așa zisele libertăți.
- Credeți?
- O să vedeți? De unde să scoți oameni blânzi. Lor Biserica, așa li se spune, e o adunătură de bătrâni retrograzi, de preoți șmecheri, de norme-”ciocan” care vezi-Doamne le taie din drepturi. Cultura păcatului e desființată. ce-aia? Vorba lui Raskolnikov, eroul dostoievskian, gata Dumnezeu nu mai există, deci totul este permis. Și cum vi tu Biserica, ca să-mi tai mie ”drepturi” și să le numești patimi.
-Păi nu asta vrea necuratul?
-Exact. Acum vedeți legătura? Cum s-au legat lucrurile și cum fiecare ne-am adus contribuția la sminteală. Am dus o viață comodă, am stat și noi în tot felul de anturaje și acum nu ne putem apăra propria ortodoxie. Chit că încă mai sunt oameni credincioși.
-Ce facem?
- fraților, eu sunt duhovnic și cunosc bine omul. Omul nu este constant. Azi este cu atitudine, mâine este delăsător. La fel sunt și opozanții referendumului. Dar un creștin trebuie să fie mai decis. Să-și revină și să pună mâna pe virtute. La rugăciuni și la slujbe cu noi. Altfel mă tem că pierim ca neam.
