Mai întâi îmi cer iertare față de toți, dar consider că am obligația acestei spovedanii, pe care o fac sub epitrafirul bunului simț și nu din jenanta grijă de a mă lăuda că eu am făcut ceva foarte bun în viață. Dimpotrivă, consider că încă sunt foarte dator Bunului Dumnezeu și că dacă mâine aș merge la JUDECATA SUFLETULUI, poate că faptele mele ar fi prea puține ca să mă mântuiesc. Dar, văzând ”nemulțumirea” națională, transformată în dispreț față de chemarea Mamei-Biserică, conform căreia poporul meu, e de azi gata să primească orice anomalie morală, și constatând faptul că, mai ales în aceste zile, noi preoții am fost puși violent la stâlpul infamiei, acum se cuvine să vorbesc și să mărturisesc câteva adevăruri uitate. De ce fac aceasta? Iată de ce:Pentru că, Biserica a fost mereu lângă oamenii bolnavi. Am fost la căpătâiul a mii de oameni aflați în suferință și am mers cu drag lângă dânșii. În case, în azile de bătrâni, în spitale. Eu însumi sunt parohul a patru astfel de locuri sociale unde timp de două decenii am muncit pentru ajutorul semenilor mei.
Dar unii au uitat...
-La botezuri încreștinat copiii ca să devină ortodocși și la cununii le-am explicat oamenilor că ceea ce facem în Biserică nu este o scenografie pentru casetele video, ci o alipire de Iisus Hristos, cel care cunună nevăzut pe oameni.
Dar oamenii nu vor să creadă...
-Am ridicat biserici și nu spitale pentru că în ”casa Domnului” s-au vindecat mai mulți oameni decât în unele policlinici. Am fost martorul a sute de vindecări de cancer, de ciroză și a altor boli incurabile. Dar oamenii au uitat...
- În biserică am făcut educație civică și morală cu mii și mii de oameni. Am învățat copiii să vorbească frumos, să fie politicoși, să se roage la Dumnezeu, să fie cinstiți și darnici cu prietenii lor, să nu se certe, să-și respecte părinții, înaintașii, să meargă pe drumul virtuții și să nu se amestece cu promiscuitățile pământești. Am făcut programe, ateliere de vacanțe, spectacole, concerte de colinde, excursii, drumeții, etc... Dar aceasta s-a uitat...
-Am primit mii și mii de oameni la confesiuni. Am audiat cazuri grele și am alinat durerile oamenilor. Am ridicat semeni din prăpastia pierzaniei, am oprit oameni de la sinucidere și le-am dăruit un nou drum al vieții. Dar uneori s-a uitat și acest lucru...
- Am sacrificat timpul a opt ani de viață, duminică de duminică seara pentru a sta de vorbă cu oamenii la o televiziune locală și i-am catehizat în darurile credinței. Am realizat sute și sute de emisiuni radiofonice vorbind oamenilor de adevăr. Dar aceasta nu a mai contat...
Am mers cu cel mai frumos Cenaclu din România în 470 de locuri. Ani câștigați atât de mine, cât și de cei pe care i-am bucurat. Spectacole filantropice, acte de voluntariat line de iubire și lumină; dar poate că acest lucru a fost pus în umbră...-Am îngropat morții de la morgă, oamenii înghețați nu de frigiderul instituției, ci de nepăsarea noastră. Unii de doi ani, alții de un an, incredibil... Dar acest lucru nu a fost luat în seamă de marii ”raționaliști” ai internetului... Și au uitat...
-Am pus la cale hrănirea a zeci de oameni, la o așa numită masă a săracilor, instituție care durează de 14 ani non-stop. Și am trimis în parohii sărace caravane de ajutoare, alimente și alte bunuri pentru oamenii necăjiți. Dar numai Dumnezeu a văzut...
Da, acesta nu este poporul meu. Dacă o singură ”buturugă” mică, un om, am înțeles că îl cheamă ”Cumva” și e politician, dar a fost de ajuns ca să anestezieze inimile ”copiilor Bisericii” atunci este foarte grav. Nu, acest ”om” nu ar fi câștigat nimic oricum nimic pentru că niciodată nu a câștigat nimic decât Hristos, când s-a pus problema apărării unui principiu s-au entități morale. Nici el, și nici alții; nu ar fi câștigat nimic, dar acum diavolul e fericit că s-a folosit de un ”Baraba” pentru a-l pune în umbră pe Hristos... Cu toată morala sa ”creștină”... dar ingratitudinea a câștigat. ”Creștinii” și-au pus propria ”mamă”, adică Biserica, într-o situație jenantă. între chemarea ei și iluzia unei vieți materialiste mai bune au ales visul unui viitor ”luminat”. Au refuzat în baza unor minciuni și sofisme ieftine să asculte de proprii păstori. I-au judecat pe toți pentru greșelile unuia sau altuia. Și-au construit alibiuri ieftine, repet ingrate față de propriile rădăcini. Și nu este prima oară când acest neam își ignoră rădăcinile. În alte cazuri ne-am vândut eroii și ne-am lăsat sfinții în închisori politice.
Da, dragi copii ai Sfintei Biserici. Acum sunteți plini de argumente. Acum vă incomodează și epitrafirul unui preot, pe care îl considerați poate prea ”scump”, când banii, nu-i așa se pot da ”săracilor”. Banii pe care voi poate de cele mai multe ori nu i-ați dat săracilor, ci propriilor voastre distracții.. Acum stați cu emfază și vă simțiți importanți explicându-ne unde a greșit ”unul” și ”altul”. Acum scrieți analize deștepte și ne dați sfaturi de comportament viitor, ca vezi-Doamne, noi, ”Biserica”, ”preoții” ”să ne revenim” și voi ” să ne dați importanță”. Acum e ora voastră a învinșilor. Pentru că, de fapt voi ați pierdut această luptă.
Eu, noi, Biserica, mergem mai departe. Mai puternici, mai uniți, mai hotărâți să ne sacrificăm viața, timpul și sufletul. Vom fi la fel de buni, vă vom boteza, vă vom cununa, vom fi lângă voi când veți pierde pe cineva drag(situație nedorită desigur). Vom face concerte gratuite, vom da de mâncare amărâților, vom fi pe scaunul de spovedanie când voi veți veni să ne cereți asistența sufletească.. Vom fi acolo unde ne-ați lăsat când ne-ați părăsit și ne-ați răstălmăcit chemarea. Vom fi cu iubire. Vom fi cu speranță. Vom fi cu Hristos! Noi!
Părintele Cătălin Dumitrean
