sâmbătă, 23 mai 2015

DIN SPLENDOARE...NU MAI POT SCRIE...ÎNȚELEGEȚI DE CE?

  
Nu am scris până acum cronica de la Sălăgeni-Suceava. Obosit peste măsură, dar împlinit mai mult decât se putea, mi s-a părut că nu mai am cuvinte pentru a vă povesti cum a fost în Raiul Bucovinei. Și, poate că a 301 cronică a concertelor cenaclului, deși e istorie autentică, poate că nu o mai puteți citi cu același entuziasm... Sau mă înșel?...
Adevărul e că voi sunteți prea discreți atunci când citiți, iar eu scriu...scriu...scriu... Atitudine histrionică? Nu știu ce să zic? Dar nu cred că prim-planul îl caut prin scris, ci doar bucuria de a dărui... Altfel nu pot să trăiesc...
Hai să ne amintim cum am plecat miercuri spre Suceava. Microbuzul, nea Ovidiu șoferul...ne-a lipsit însă mult și Nea Vasile-fratele nostru de cruce... Popas în Mediaș...Urcă,ca de obicei sublimii noștrii medieșeni Nelu Ivan și doamna Mirela, Romică...fără Alexandru( nu a fost învoit de  la școală)... etc...
Apoi după nouă ore de drum ajungem în Sălăgeni... Unde mai avem puterea de a cânta Moldova și Ardealul la o cină teribil de curată... Și în gândul nostru vibra Bucovina...Vatra Dornei perla-perlelor din România... 
Concertul de a doua zi... vedeți sar de la o idee la alta... a fost deci un concert minunat. Dragile măicuțe așezate pe bănci în fața scenei, cum mai cântau. Din inimă și în lacrimi... Plângea poporul român...plângeau doinele noastre strămoșești...plângeau clopotele Moldovei sfâșiate de atâtea imperii cotropitoare... Plângea moartea și viața și noi pe scenă cântam cu drag de popor...  iar acum când scriu...în Sibiu...aproape de Piața Mare la 50 de metrii de mine, mii de tineri se destrăbălează într-un concert ZU-MANIA din care nu înțeleg nimic... Ei, cei ce au părăsit autenticul, Biserica și țara pentru a trăi altfel... Tinerii neamului...românesc... De aceea...chiar acum am început să plâng și eu...
Mă întorc însă în Rai... În Putna unde am dormit la câțiva pași de leagănul veșnic al voievodului Ștefan... Era acolo...acasă... Dormea și el... Liniștit... L-am trezit și l-am rugat să mai vină din când în când printre contemporanii mei, ca să trezească neamul...Dar mi-a răspuns că acum e totul foarte greu, că nici el parcă nu mai poate... Și l-am înțeles...
Cu părinții mei alături...ce șansă...fotografiile îi arată lângă mine exuberanți...cu ei în viață...am bătut acest drum al Moldovei... Și cu Cenaclul meu... Suflete din sufletul meu... Am continuat cu Sihăstria Putnei, apoi cu Sucevița... și divinul albastru de Voroneț...care pentru mine e verde românesc și ușă deschisă spre Rai... Maica de la Voroneț, ghidul mânăstirii, ne spunea: DAR VOI SUNTEȚI DEJA ÎN RAI... UNDE SĂ MAI MERGEȚI? ... Și am cântat cu inimă PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ chiar în Biserica Voronețului... Ce sublim... Să ajungă Cenaclul să cânte și acolo... De acum chiar nu mai pot scrie nimic... Mă înțelegeți?

Părintele Cătălin

dumitreancatalin@yahoo.com