sâmbătă, 2 mai 2015

CUM VEȚI GĂSI IUBIREA

Iubirea înseamnă căutare. Maica Domnului ne caută zilnic, iar noi ne ascundem de marea sa iubire... Și ca să mă explic, vreau să vă spun un gând personal. Îndrăgostitul are destinul căutării, iar cel ce nu-și află rostul în iubire, e cel ce nu a căutat până la capăt. Osteniți de, dese eșecuri, punând toată responsabilitatea nefericirii noastre pe umerii altora, noi oamenii, pierdem prilejul divin al căutării și darului surpriză pe care Dumnezeu ni-l trimite. 
Lumea a ostenit în lene. Ce paradox, să te sfârșești așteptând nimicul. Să crezi că Împărăția Cerurilor este o casă de oaspeți leneși. Mi-e însă greu să cred faptul că în rai vor intra doar cei ce așteaptă minuni și se zbat spre a aștepta doar lucrarea harului divin, adică fără o contribuție personală și a noastră. Nu, cu siguranță că în rai vor veni doar cei osteniți și împovărați de căutări. Marii fii rătăcitori ai acestui pământ...
Fiul cel drept din parabolă, fiul care stătea cuminte acasă, fiul care postea și bătea metanii, a uitat un singur lucru, că Tatăl aștepta o provocare din partea sa... O provocare de iubire. El însă nu făcea nimic. De atâtea tabieturi zilnice, de atâtea griji pline de slavă deșartă, de atâta organizare, a adus plictisul său, dar și al Tatălui său. Numai așa se explică faptul că Tatăl ieșea adeseori la poartă și aștepta ca fiul celălalt să se întoarcă... Aștepta provocarea ... Și într-o zi Tatăl l-a găsit pe Fiu. Chiar în fața propriei porți.
PROVOCARE 
De câte ori mă cauți nu pot să te întâlnesc,
Și oare drumul vieții, așa  de greu îmi este,
Îți spun o rugăciune, un paraclis citesc,
Poate vei plânge iarăși, sau îmi vei da o veste.

M-ai așteptat o viață, să-ți dau tot ce am bun,
Știam puțin de Tine, cum îmi dorești iubirea,
Și-acum când stau în veghe, nu pot nimic să-ți spun,
Citesc, dar mi-e rușine și-mi tremură simțirea.

Sunt emotiv pesemne, când vreau să spun ceva,
Vreo vorbă de plinire, un imn de bucurie,
Am auzit odată, că spus-ai  undeva,
Veniți copii la mine, că milă o să-mi fie.

Ce ochi ai, și ce șansă, de a fi un rugător,
Icoana ta e suflet, speranță, răstignire,
Poate mi-ar fi mai bine chiar mâine ca să mor,
Să trec pe țărmul păcii, cu Tine în privire.

N-aș vrea să pierd durerea, de-a fi un stâlp stingher,
O cruce ce-și primește pe lemn desăvârșirea,
Cum stai pe mintea-mi veche, și-mi dai al păcii cer,
Îți mulțumesc Măicuță, că mi-ai găsit iubirea.