duminică, 10 mai 2015

ASTĂZI AM FOST ÎN RAI! DUMINICA VIITOARE AVEM GALA 300 LA ALBA IULIA!



Și am plecat la drum prin țară, cu Maica Domnului smerită,

Și am ajuns în loc de pace, precum ajunge primăvara,
Într-o Biserică de suflet, cu bucuria infinită,
În locul blând de nemurire, în loc divin, în Șirioara.
Șirioara poate fi considerat satul ideal din România. Oameni frumoși, muncitori și plini de evlavie creștinească, frați de iubire care au așteptat cu mult dor revenirea Cenaclului Lumină Lină. Lor li s-au alăturat creștini din Sâniacob, Lechința și Bistrița în ceea ce ar putea însemna regăsirea spirituală a românilor cu sfinții și eroii neamului...
De dimineață a fost superb. Soare, zâmbet, rugăciune și duh de Ardeal. Părintele Radu și Ana-soția sa, au făcut eforturi deosebite ca noi să ajungem, să ne hrănim și să ne odihnim în condiții minunate. Ca într-o vatră părintească, am simțit, în casa parohială de la Șirioara, că cerul se coboară în inimi și totul e duios...

A venit concertul... Ca și aseară la Chețiu, lumea a prins aripi încă de la primul cântec AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM... Un cor de sute de oameni vibra și cânta melodios pentru Maica Domnului... Îi adusesem Măicuței și cartea ultimă de poezii NU ÎNCETA DIN ZÂMBET-carte proverbială pentru sufletul meu- iar părintele Mihai a făcut un elogiu Născătoarei de Dumnezeu  la prezentarea cursivă și blândă a lucrării...
Ieri la Chețiu, ce frumoase sunt amintirile, mi-a fost dat să simt raiul aproape, fapt sesizat și de duiosul coleg Nelu IVAN, care a mărturisit la microfon că biserica comunității, așa cum stă ea pe deal, parcă se găsește direct în mijlocul raiului... Și dacă e să vorbim de Nelu Ivan, aseară a cântat cu o sensibilitate rară cântecul AXION-cu o linie melodică făcută chiar de dânsul... Deosebit!
Revenim la Șirioara, am regăsit o atmosferă specifică marilor noastre concerte, și cred că numai Maica Domnului a putut dărui acestor suflete de români, iubirea frumoasă și esențială față de neam și biserică. Tinerii din această comunitate, din Sâniacob alții-veniți special pentru concert, și din
celelalte comunități bistrițene, au ținut concertul în priză, cu aplauze și având o participare puternică la toate cântecele naționale. Cred că ei, și numai ei, sunt un posibil modern pentru salvarea spirituală a României de mâine. ..
Doamna preoteasă Ana a fost din nou colegă cu membrii Cenaclului Lumină Lină, intonând o doină excepțională, cu voce limpede și majestoasă. Personal, am rămas sensibil impresionat și cred că nu numai eu, ci toți cei prezenți la concert. Dar, toți colegii au fost la înălțime. Nelu Ivan, Romică, Andreea, Alexandru, Sorin Popa, Andrei Lazăr, Ștefan, Mihai. Incisivi, uniți și dăruiți momentului...
Aceste gânduri le scriu pe drumul ... Tot pe drum, de la un concert la altul Lângă mine minunatul domn Vasile- care conduce cu bucurie microbuzul. Și, deja ne gândim la GALA 300 care va avea loc în mod simbolic, duminica viitoare la ALBA IULIA.... Așadar, Cenaclul va ajunge chiar în orașul MARII UNIRI...Și tocmai la concertul 300... Nu e minunat? Nu e divin? Nu e oare numai și numai rodul PRONIEI DIVINE, care a 
considerat că un astfel de moment trebuie consumat în MECCA noastră a Românilor, în Ierusalimul speranțelor noastre, adică în ALBA IULIA... MINUNAT...
MULȚUMIM minunaților prieteni din Bistrița. Nota 10 la toate capitolele și mai ales ne rugăm Bunului Dumnezeu să le poarte tuturor de grijă și să le răsplătească în RAI bunătatea...


Și am văzut chipul Fecioarei, de dimineață, în iubire,
Ofta, zâmbea, apoi cu doruri, parcă mi-a dat în brațe țara,
Din ochii mei porniră lacrimi, și apoi cuprins de fericire,
I-am spus: Îți mulțumesc Măicuță, că m-ai adus în Șirioara.

Splendorile nu au măsură, când vin din cer și se fac sânge,
Căci prin Icoana Născătoarei, ne șterge Dumnezeu ocara,
Iar eu ca om, am dreptul simplu, de a râde, sau măcar a plânge,
Dar iată ce favor de îngeri, să cânt, aici, la Șirioara


Și vouă celor ce cu suflet, citiți sau auziți cuvântul,
Lăsați să curgă mirul veșnic, lăsați să se topească ceara,
Și  dacă veți dori vreodată, să ocoliți cu drag pământul,

Opriți-vă măcar o clipă, aici, în Rai, la Șirioara.