- Părinte Cătălin, când ați scris acest cântec?
- Istoria acestui cântec este frumoasă. Am simțit nevoia să-i fiu recunoscător Maicii Domnului pentru tot ceea ce mi-a dat. Pare o afirmație banală? Nu cred. Cântecul e făcut spontan, în studio...pe o linie melodică pe care o fredonam în minte de mult timp. Și care îmi reprezintă sufletul, poate că tot ceea ce este mai sensibil în el. Un amestec de lirism și evlavie. Eu așa îl trăiesc pe Dumnezeu. Într-un mod mai liric. Teologic, ascetic, știu cine este Dumnezeu. Și Îl laud și după tipicul strict, evident cel ortodox. Dar nu cred că mă depărtez de adevăr, cântând în felul meu. Așa sunt mai sincer. Prefer să fiu sincer, decât să mă nevoiesc după standarde pe care nu le înțeleg.
- O iubiți mult pe Maica Domnului?
- Eu zic că da. Dar ceea ce fac pentru ea nu e o obligație. Dacă m-aș simți obligat să fac ceva, că TREBUIE să o fac într-un anumit fel, după un standard greoi, nu aș mai da același randament de sinceritate. Scriu, cânt, pun suflet pentru Măicuța... E firesc să fie așa. Pentru că și ea mă iubește. Pe mine știu că dânsa m-a răsfățat foarte tare. Dar nu mi-am luat nasul la purtare. Maica Domnului m-a luat așa cum sunt, de fapt a știut cum să mă ia. Și iată-mă productiv... Dar din dar... Din darul și ocrotirea ei...
- Mâine apare și cd-ul cu titlul LA CRINII ICOANEI?
- Da, sunt trei piese de ultimă oră... Slavă lui Dumnezeu pentru toate... Sper să simțiți iubire ascultând acest cântec. Și pentru mine, că să-l parafrazez pe marele Ioan Alexandru, iubirea înseamnă o frumoasă împăcare pe pământ, un om se dă cu grijă la o parte să poată trece trandafirul sfânt... Eu am ales crinii... Sunt albi, miloși și nu se tulbură niciodată. Când se usucă rămân la fel de frumoși...a consemnat Claudia Nemeș
CÂNTECUL E RECOMANABIL SĂ SE ASCULTE CU CĂȘTILE.. SE AUDE MAI BINE...
