„Părinte Radu, dacă ar fi așa de frumos în fiecare duminică,
la Biserică, aș fi mereu și mereu acolo ” Așa grăia, cu blândul accent bistrițean, un
om bătrân al satului, la sfârșitul concertului de ieri al Cenaclului Lumină
Lină, concert care ne-a redat din nou starea de spirit specifică misionarilor
creștini-naționali. Am plecat mai puțini la Bistrița, am venit mai mulți în
suflet. Pentru că, de data aceasta ne-am întors și cu inimile sutelor de
români, care la Arcalia și Sâniacob (filia Parohiei Șirioara), ne-au
înlăcrimat, ne-au iubit, ne-au respectat și au devenit un cu noi.
Drumul spre Bistrița a fost curat, solar și fără de
evenimente. Fiecare membru al cenaclului a părut concentrat la misiunea ce
aveau să o facă. Ștefan și Andrei au pus la punct fiecare amănunt al deplasării
și au devedit pe parcursul celor două zile o abnegație ieșită din comun. Sorin
Popa a făcut de toate. A cântat, a rânduit micul pangar ambulant, a ajutat la
organizarea concertelor. Nelu Ivan s-a implicat ca un staroste de obște în toate cele ce trebuiau făcute. Și cu glasul său a readus
speranța că noi românii încă mai putem avea lumină lină. Cristian a fost Cristian, iar fratele Ovidiu Contiș a ridicat emoția cântecului religios la rang de rugăciune. Mai spunem ceva și de Alexandru, mereu bucuros, liniștit și implicat în realizarea unui act artistic plin de lumină.
Interesant este faptul că niciunul dintre noi nu a fost
obosit, deși în cele două zile s-au parcurs ceva kilometrii. Iar lumea din
Arcalia și Sânioan s-a ridicat le înălțimea momentelor patriotice și evlavioase
pe care Cenaclul Lumină Lină le-a declanșat. Sfioși la primele piese ale
concertelor, în cele din urmă, credincioșii din cele două comunități, au creat
o atmosferă excepțională, astfel că, doar intervențiile conducătorului cenaclului
a mai putut să-i mai așeze pe scaune, după ce, acești oameni minunați au cânta
și au aplaudat minute în șir, în picioare, cântecele noastre. Iar, piesa de
căpătâi, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII,
a fost cântată și reluată minute și minute în șir. Minunat moment.
Ardealul a fost la el acasă. Și la propriu și la figurat.
Românii s-au simțit din nou români, cum ne spuneau la finalul concertului de
ieri, zeci de bărbați și femei, care nu au mai crezut că mai pot trăi o dată în
viață un astfel de moment. Iată, că cenaclul le-a dat ocazia și curajul de fi
ei înșiși, de a fi buni, de a fi frumoși și vrednici de iubire. Și pentru
final, vă rog să încercați să vă imaginați, sentimentele pe care noi le-am
trăit la plecarea din Sânioan, când zeci de oameni ne făceau cu mâna și din
case, se auzeau, cu sonorul la maxim, cântecele de pe Cd-ul cenaclului
nostru...