CENACLUL LA ARCALIA ȘI SÂNIACOB, CONCERTELE 228 ȘI 229
„Părinte Radu, dacă ar fi așa de frumos în fiecare duminică,
la Biserică, aș fi mereu și mereu acolo ” Așa grăia, cu blândul accent bistrițean, un
om bătrân al satului, la sfârșitul concertului de ieri al Cenaclului Lumină
Lină, concert care ne-a redat din nou starea de spirit specifică misionarilor
creștini-naționali. Am plecat mai puțini la Bistrița, am venit mai mulți în
suflet. Pentru că, de data aceasta ne-am întors și cu inimile sutelor de
români, care la Arcalia și Sâniacob (filia Parohiei Șirioara), ne-au
înlăcrimat, ne-au iubit, ne-au respectat și au devenit un cu noi.
![](http://1.bp.blogspot.com/-dBtbgz61qWw/UzAuJ8MQ-CI/AAAAAAAAErI/WlXd3koVX3g/s1600/WP_20140322_047.jpg)
Drumul spre Bistrița a fost curat, solar și fără de
evenimente. Fiecare membru al cenaclului a părut concentrat la misiunea ce
aveau să o facă. Ștefan și Andrei au pus la punct fiecare amănunt al deplasării
și au devedit pe parcursul celor două zile o abnegație ieșită din comun. Sorin
Popa a făcut de toate. A cântat, a rânduit micul pangar ambulant, a ajutat la
organizarea concertelor. Nelu Ivan s-a implicat ca un staroste de obște în toate cele ce trebuiau făcute. Și cu glasul său a readus
speranța că noi românii
încă mai putem avea lumină lină. Cristian a fost
Cristian, iar fratele Ovidiu Contiș a ridicat emoția cântecului religios la
rang de rugăciune. Mai spunem ceva și de Alexandru, mereu bucuros, liniștit și
implicat în realizarea unui act artistic plin de lumină.
![](http://2.bp.blogspot.com/-fM1DNJ5Ni5o/UzAujOUfkVI/AAAAAAAAErg/-i7LA5sYK-8/s1600/WP_20140323_042.jpg)
Interesant este faptul că niciunul dintre noi nu a fost
obosit, deși în cele două zile s-au parcurs ceva kilometrii. Iar lumea din
Arcalia și Sânioan s-a ridicat le înălțimea momentelor patriotice și evlavioase
pe care Cenaclul Lumină Lină le-a declanșat. Sfioși la primele piese ale
concertelor, în cele din urmă, credincioșii din cele două comunități, au creat
o atmosferă excepțională, astfel că, doar intervențiile conducătorului cenaclului
a mai putut să-i mai așeze pe scaune, după ce, acești oameni minunați au cânta
și au aplaudat minute în șir, în picioare, cântecele noastre. Iar, piesa de
căpătâi, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII,
a fost cântată și reluată minute și minute în șir. Minunat moment.
Ardealul a fost la el acasă. Și la propriu și la figurat.
Românii s-au simțit din nou români, cum ne spuneau la finalul concertului de
ieri, zeci de bărbați și femei, care nu au mai crezut că mai pot trăi o dată în
viață un astfel de moment. Iată, că cenaclul le-a dat ocazia și curajul de fi
ei înșiși, de a fi buni, de a fi frumoși și vrednici de iubire. Și pentru
final, vă rog să încercați să vă imaginați, sentimentele pe care noi le-am
trăit la plecarea din Sânioan, când zeci de oameni ne făceau cu mâna și din
case, se auzeau, cu sonorul la maxim, cântecele de pe Cd-ul cenaclului
nostru...