duminică, 7 decembrie 2014

BUCUREȘTI! DOUĂ CONCERTE DE VIS! (273 ȘI 274)


Cele două manifestări ale Cenaclului Lumină Lină la București-Băneasa au fost un prilej ideal de a descoperi niște oameni frumoși, calzi la inimă și plini de efervescență românească. Paradoxal, așa cum spunea în timpul concertului, chiar colegul nostru Ioan Ivan, bucureștenii au avut momente de înălțare naționalistă chiar peste unele din concertele noastre din Ardeal.

Vizibil emoționat, chiar aprins de bucurie, Părintele Nicolae, a trăit o zi fericită, la aniversarea zilei de naștere și de nume. A părut chiar surprins și foarte mulțumit, fapt care l-a determinat să spună că ne-ar ține mereu și mereu lângă dânsul.
Noi, am venit, am colindat, am aprins flăcări naționale și am plecat... Cu regret mare... pentru că am lăsat în urmă oameni frumoși, pentru care am reveni mereu la București.

A fost o sâmbătă lină, deși dacă ați putea privi la înregistrările video din concerte, ați remarca un public care s-a manifestat cu viață și cu intenție de desăvârșire.... Am spus colinde noi: Romică, Alexandru și Ovidiu Contiș... La fel a făcut și Sorin Popa, iar Nelu Ivan a dat siguranță grupului și pace în suflete... Voci line, dornice de a revărsa har... Andrei Lazăr a dovedit și el o bună formă melodică și a întregit puterea grupului...de fapt, toți au fost minunați ...
Acum ne va fi greu fără București... Fără acei oameni civilizați, plini de duh ortodox și de iubire românească... Am plecat fără ei, dar ne-au rămas în suflet și îi vom purta mereu cu noi...
Mulțumim cu plecăciune Părinte Nicolae și gazde dragi!



joi, 4 decembrie 2014

A ÎNVIAT PINTEA ȘI MARAMUREȘUL...TREI ZILE CU CENACLUL ÎN ȚARA MARAMUREȘULUI!

Maramureș...  Trei zile cu  țara... Un 1 decembrie unic...
Ce ziceți dragi colegi? Oamenii aceia... Care? Băimărenii... urmașii lui PINTEA... Părintele Gavriș, cel mai surprins dintre toți... Parcă îl aud: Nu știam ce este acest Cenaclu! Pe internet se vede una, în realitate e altceva... Și tot Părintele a mai zis: DE ZECE ANI NU AM TRĂIT AICI ÎN BISERICĂ AȘA CEVA! MINUNAT...

Apoi, Părintele  Gheorghe care a dat clasă de civilizație... Tot concertul a stat numai în picioare... Păi, da, îmi spune un coleg...căci a cântat mai mult ca noi... Da-îi răspund- a cântat mai mult ca noi... Și a cântat frumos... Ce minunat- adaugă colegul, ce om minunat!... Zâmbim amândoi... Merită remarca... 
Baia Mare... Sute de oameni în picioare...
Băsești... Greu la început... Uimiți... Ce se întâmplă... par stane de piatră... Parcă sunt monumentele de la Moisei... Nu le vine să creadă că totul e real... Văd acest cenaclu și mai tare încremenesc... Până când intervin: HEI CE FACEȚI? SUNTEM REALI! ÎN PICIOARE POPOR ROMÂN!..Și se declanșează furtuna de aplauze...
Și din nou Baia Mare... Teama de a nu repeta începutul de la Băsești... Nu mai pot parcă să trag de guler poporul român... Dar, poporul mă contrazice și se ridică de la primul cântec în picioare... Doar unii colegi ai noștri îngenunchează... se așează pe scaune încremeniți... Sunt tineri după acte, îi înțeleg ce simt, ei cred că au dat totul din ei, dar mai au mult, foarte mult de dat... Lupta e abia la început...
Domnul primar, un om minunat ne privește extaziat... Pentru oameni ca el există cenaclul nostru... El și noi putem schimba România... Măcar la capitolul demnitate și lipsă de blazare...

 Le cer forță... Încearcă... Sunt obosiți...Concertul 271... Da, își revin... Romică zâmbește și cântă frumos... Alexandru, roșu în obraz, puțin confuz la început,  încearcă și declanșează o emoție minunată.... Are resurse... parcă vrea o provocare în plus... Andrei caută să fie de folos... Pune suflet... Nelu Ivan conduce valul de emoție și de patriotism... Iar eu le cer totul... Până la capăt...
Băimărenii au fost superbi... 10! 10! 10! Baia Mare devine orașul nostru de gală... Și de candoare...
Abia am plecat de lângă ei...
Abia am uitat acel concert...
De fapt, nu am uitat nimic... Totul e încă real și viu...

Cenaclul înseamnă înviere... A noastră și a poporului român!

joi, 27 noiembrie 2014

LA ORA LA CARE ALȚII DORM...EU VISEZ MARAMUREȘUL

PĂRINTELE GHEORGHE.
Mergem a patra oară cu Cenaclul în Maramureș... Doamne fain o să fie! Cu o revenire minunată în echipă a Părintelui Gheorghe, primul folkist din primul concert al Cenaclului Lumină Lină... Un om minunat... Autorul melodiei PENSIA DE UN LEU... Alte trei zile de vis...
Obosim?... Parcă nu... Parcă de abia cum începe urcușul Cenaclului... Sper că nu spun vorbe goale...Sau laude ieftine... cum am spus poate de prea multe ori...
Of, ce dor mi-e de Maramureș... E ora 22.30 și ard în Duhul Maramureșului... Duhul lui Pintea Viteazul... Eroul, care mă face să mă simt oportun... El, haiducul pe care aș vrea cumva să-l reînviu sub semnul cântecelor de demnitate națională...
La acestă oră alții dorm... Și visează frumos... Eu visez Maramureșul... Și să fiu acolo cu Cenaclul meu... 

Precum se întoarce mirele acasă,
Ducând mireasa peste brațe, iureș,
Așa mi-e dor de un colac pe masă,
Mi-e dor să mă întorc în Maramureș.

Și cum poftesc ciobanii nopți cu stele,
Cum Oltul și-ar dori să fie Mureș,
Așa aș vrea să fug din orice rele,
Așa-mi doresc un cer de Maramureș.

Ninsorile de ar veni pe lacrimi,
Și soarele furtuni ca să îndure,
Cu datinile calc pe orice patimi,
Ca să mă întorc smerit, în Maramureș.

Și Pruncul Sfânt de ar fi să mai coboare,
În noul Betleem, de inimi pure,
Pe-Un singur plai ar regăsi splendoare,
În linul strămoșesc  de  Maramureș.

Așa se întorc strămoșii să colinde,
La porți deschise cu sumane sure,
Acolo unde țara nu se vinde,
În blândul nostru, dulce Maramureș.

marți, 25 noiembrie 2014

ITALIA A PRIMIT SOARELE ROMÂNIEI...TREI ZILE DE SPERANȚĂ ROMÂNEASCĂ ÎN CONCERTELE 267, 268 ȘI 269!


Turneul Italian al Cenaclului Lumină Lină este de astăzi istorie. Ne-am reîntors acasă și la vatra focului rememorăm cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu, dându-ne posibilitatea ca în trei zile, prin entitatea spirituală a Cenaclului Lumină Lină , să ne adresăm poporului român din diasporă, în limba română și în felul special al mărturisirii noastre naționale.

Părintele Florin Cherecheș, păstorul românilor din San Donă poate fi de acum liniștit. Și este liniștit, deoarece Cenaclul Lumină Lină și-a atins scopul, acela de a uni preț de câteva ore diaspora românească din trei frumoase comunități: Venția-Mestre, San Dona di Piave și Udine. Timp de aproape opt ore și jumătate, atât cât au durat însumate cele trei manifestări ale Cenaclului Lumină Lină, evlavia față de Maica Domnului a fost la ea acasă, în contextul unei Italii în care românii au și necazuri, sunt uneori și dezbinați, iar alteori descurajați de durerile înstrăinării.

Noi le-am adus oamenilor aer de acasă, colinde, duhul strămoșilor și al marilor noștri înaintași și pot spune că la această oră, fără a forța măsura metaforei, suntem parcă, ca niciodată mai aproape de dragostea lui Dumnezeu. 
CĂLĂTORIA
Cenaclul a mers în Italia cu duh bun, cu pace sufletească, într-o atmosferă de pelerinaj, cu ore de discuții duhovnicești, cu rugăciune și citire de acatiste, cu cântece de pace creștinească și cu frumosul unor oameni bucuroși și calzi la inimă. Astfel, atât la ducere, cât și la întoarcere, drumul a părut mai scurt și plin de candoare lăuntrică. Să nu ne închipuim că totul a fost un ambient de plăcere și  confort. Timpul a fost extrem de scurt, vizitele minunate de la Basilica San Antonio din Padova sau din Veneția veche au fost făcute în grabă, atenția noastră fiind sporită pe concerte și pe ideea de a oferi lui Dumnezeu și oamenilor tot ceea ce avem mai bun  în personalitatea nostră. Și sunt convins că am și reușit...

GAZDELE
Părintele Florin Cherecheș a fost o gazdă strașnică. Am avut condiții frumoase de cazare, hrană și atenție din partea sa și a comunității sfinției sale. La fel a procedat și Părintele Protopop Avram la Mestre, ca să
 nu mai spun de dragul meu coleg Părintele Iustinian Deac din Udine, care ne-a încurajat și ne-a dăruit sentimentul că nu ar trebui să mai plecăm niciodată de lângă el. Un motiv de bucurie personală a fost și întâlnirea cu alți preoți deosebiți și credincioși din alte localități, care au venit special ca să ne vadă la cele trei concerte.

Atmosfera în concerte a fost identică cu cea a celor mai frumoase concerte din România, adică multe lacrimi, unitate a glasurilor în interpretarea cântecelor și vibrantă explozie de iubire națională la cântecele patriotice. Am avut un sentiment deosebit să auzim sute,sute și sute de glasuri( femei, bărbați și copii) uniți de la începutul până la sfârșitul concertelor. Un fior incandescent și ireal, a fost atunci când după fiecare cântec patriotic lumea a aplaudat minute în șir fără întrerupere, așa cum s-a întâmplat de exemplu duminică seara la Udine. Niciodată parcă nu a fost așa ca atunci...

O PRIMĂ CONCLUZIE
Acum suntem acasă și ne lipsesc românii din Italia. Am revenit la lucrurile noastre firești, cu dor de faptele divine care s-au întâmplat în Italia. Și pot spune, ca o concluzie, că acest Cenaclu Lumină Lină, parcă nu a fost creat de noi, ci el ne-a creat pe noi... Fără el, am fi fost cu siguranță “ALȚII”… Așa însă, prin el, nu suntem  decât “NOI” înșine…

Părintele C.

duminică, 16 noiembrie 2014

BAZNA- CONCERTUL 266 AM ALES IUBIREA DE PACE...

ORA 22
Scriu... Poate pentru mine și încă un om...doi...trei... Nu știu cine ar avea ceva de învățat din cronicile concertelor mele... Ard însă de recunoștință pentru Maica Domnului... Cea care mi-a dat posibilul unei zile imposibile... Zile în care românii au fost mai împărțiți ca niciodată... În ce? În false iluzii, că un om le va dărui fericirea... Uitând de Dumnezeu, criticând preoții și Sfânta Biserică... O zi  a dezunirii, adică a infernului...

Iar eu am fost la Bazna cu minunatul nostru cenaclu... Ce zi mare am trăit... Ce ore de vis... Nimic lumesc...totul divin... Acolo în frumoasa biserică a Baznei... locul în care România a fost mai autentică decât cea pe care o vedem toată ziua... Cu Nelu Ivan puțin răcit, dar plin de jertfelnicie... Cu Vali Rațiu și Florin, prietenii mei de bun simț creștin-instrumentiști care vor să dăruiască lui Dumnezeu ce au mai bun, cu același Ștefan, cu Andrei motivat de inimă și exact în toate, cu Alexandru-în bună formă de voce și cu inimitabilul Romică...
Acum scriu greu... Mă obosește politica... Și dincolo de ea, cu televizorul stins... mă întorc la Bazna... La tratamentul condiției umane... Locul în care ȚARA încă nu minte... Locul în care politica a murit...

 Rămâne doar ISTORIA ETERNĂ, DUMNEZEU ȘI NOI!

ORA 20
Am ALES Bazna...E ora 20 și scriu aceste rânduri fără a mă gândi la oamenii care vor conduce România, ci numai la Dumnezeu... Dumnezeu care a fost cu noi la Bazna, ca să alegem opțiunea cea veșnică...
Îmi  bate inima când scriu aceste rânduri, pentru că a fost atât de simplu, de curajos și de frumos... Cu oameni care au preferat să se rupă de cotidian, dar nu de istorie și de esența vieții, adică de dumnezeire...
Am VOTAT cu poporul român... Cu Evanghelia iubiri și a împăcării, într-o țară dezbinată de politicieni...
Am cântat din inimă și a rezultat un concert curat. Oamenii s-au simțit bine și ne-au lăsat să-i purtăm spre Cer... Acolo unde e patria noastră cea bună..
Vom reveni...







vineri, 14 noiembrie 2014

PENTRU CEI CE ÎNCĂ NU POSTIȚI!

DE CE SĂ MAI POSTIM?

Întrebarea corectă ar fi: De ce a venit Hristos pe pământ? Și răspunsul ar fi, simplu: “Pentru NOI și pentru mântuirea noastră!”

Sunt aproape 2000 de ani de când oamenii nu înțeleg evenimentul  Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Se fac că nu văd și nu pricep ce a fost atunci. Rămân la nivel de MOȘ CRĂCIUN, adică la o minimalizare a consecințelor dramatice pe care le-a adus ÎNTRUPAREA DOMNULUI…

Ce pricepe omul din acest POST? O înfrânare, fără logică pare a spune omul… Adică, o privare de la carne, de la lactate, de la bucuriile care dau “vlagă” pântecelui și papilelor gustative. Și înfrânarea este acceptată, cel mult în condițiile în care omul consideră că ar avea ceva SĂNĂTATE de câștigat pe seama acestui POST… Omul nu vede cum dracii fug de el, atunci când renunță la mâncarea de animal, la băutură, la clevetire, la desfrânare, la multă vorbire…

BICI PESTE DIAVOLI
Postul nu e dietă. E bici peste diavoli. E întoarcerea spatelui către păcat, către iluzia că făcând ceea ce ne place avem fericire . Postul este cărare sigură spre Rai. Postul înseamnă curățirea cărnii de impurități, și loc liber pentru ca Duhul Sfânt să intre în om…

Deci, de ce s-a ÎNTRUPAT IISUS HRISTOS? Răspunsul, tocmai l-ați aflat. Ca să ne înfrânăm de la rău, de la greu și de la materie. Și să mergem mai ușor spre RAI!

miercuri, 12 noiembrie 2014

AM FOST LA BRAȘOV...ÎN 3 REVIN...SPER ÎMPREUNĂ CU COLEGII...


Am fost singur la Brașov... Și m-am reîntâlnit la un dialog vibrant, la o rugăciune, la un cântec cu minunații prieteni ai Cenaclului Lumină Lină- Suntem invitați să revenim în 3 Decembrie la Brașov... Beneficiari: În primul rând vor fi prezenți zeci de oameni cu dizabilități... Dar accesul va fi general pentru oricine...
- Ar fi greu să nu participăm atunci... Mai ales că suntem misionari și vom merge să cântăm la cei mai necăjiți dintre oameni...
- Membrii Cenaclului sper să fie prezenți.... 
- Ieri, am simțit dragostea oamenilor pentru cenaclul Lumină Lină... Timp de 7 ore au venit la Biserică sute și sute de oameni... A fost impresionant...
- Brașovul este o vatră caldă pentru cenaclul nostru... Sunt sigur că vor urma alte momente minunate în acest loc...
- Ca să mă revanșez față de colegi, după efortul lor de la Valchid, ca să le dau și un prilej de respiro, acum am fost doar eu singur... Dar mi-au lipsit colegii...
Mulțumesc Părinte Robert Tătulea!

luni, 10 noiembrie 2014

FAMILIA CENACLULUI MEREU ÎNVINGĂTOARE!

Noi suntem frumoși!
Acum cinci ani doar speram, și nu zic că era mai rău... Fiecare membru al cenaclului, de ieri, de alaltăieri și de oricând a dat tot ce a putut.. Dar acum citesc din scrierile voastre pe FACEBOOK, cuvinte de genul „Colegul meu din Cenaclul...”, „Familia cenaclului”, „ne-a lipsit dragul nostru coleg” și sunt fericit... Fericit pentru că nu le mai scriu eu, ci voi... Colegii și familia mea... Aveți sentimentul apartenenței la un grup...Iar  acest lucru e minunat...

Voi mă faceți fericit... Constat că investiția sufletească în CENACLUL LUMINĂ LINĂ  dă rod bogat... Și oamenii ne simt... Pe unde  mergem ei se bucură de ceea ce facem noi... Și ne simt unitatea... Și dorința de a ne dărui... Cu orice preț...

Acum câtva timp nu înțelegeam de ce posesorii de conturi FACEBOOK nu postează mai multe despre grupul din care fac parte... Evident, gândindu-mă la colegii mei... Într-un fel înțelegeam... „Prietenii” din grupul de „prieteni” nu le prea înțelegeau opțiunea PRO-CENACLUL LUMINĂ LINĂ... Pentru o poză cu un concert reușit al Cenaclului se dădeau vreo trei LIKE-URI... Ca dovadă ca „prietenii” nu se bucurau de reușita misiunii patriotice și PRO-HRISTOS... În schimb s-ar fi dat o sută de LIKE-URI la o poză cu un grătar, cu o bere și cu “chestie ” nostimă... Dar „ei” nu ne-au învins... Iar noi suntem tot împreună... Tot mai aproape unii de alții... Și acest lucru este minunat...
CU ȘI FĂRĂ FACEBOOK...
Chiar acum mă gândesc câte LIKE-URI primiți dacă aveți curajul de a posta pe contul vostru acest mesaj... Vorba lui Brâncoveanu: RĂMÂN CREȘTIN!
Mulțumesc că existați, dragi colegi!


duminică, 9 noiembrie 2014

CENACLUL LA COTA 265 FĂRĂ PĂRINTELE CĂTĂLIN, DAR ÎN ACELAȘI MOD MINUNAT DE EXPRIMARE SUFLETEASCĂ!


SALUTĂM CU BUCURIE CONCERTUL 265
La Valchid a fost frumos... Așa povestesc cei care au avut privilegiul de a fi prezenți la povestea 265 din existența Cenaclului Lumină Lină... Pentru că, eu nu am fost și regret enorm de mult acest lucru...
Mi-a fost greu să nu fiu pe scenă lângă dragii mei colegi, dar m-am rugat cu toată inima ca ei să fie în mare formă, ceea ce de fapt s-a și întâmplat... Fiind naș de botez al micuței Antonia, am rămas să îndeplinesc obligațiile elementare ale încreștinării unui suflet, dar am auzit că a fost un concert frumos...
Început cu IMNUL ROMÂNIEI, s-a dat parcă semnalul deșteptării naționale și publicul a explodat în aplauze. Apoi cântecele au curs de la sine pline de fervoare și dinamism... Aceeași atmosferă ca pretutindeni, aceleași glasuri minunate: Nelu Ivan, Alexandru, Romică, Andrei, Sorin, Dumitru, Ștefan etc... Adică oamenii care au înțeles că numai dăruind vei dobândi... La capătul unui astfel de concert s-a schimbat întreaga stare de spirit a celor din Valchid, comunitate care, cu ocazia hramului bisericii, a avut parte și de un simpozion și de prezența unor invitați deosebiți, marea majoritate formând publicul care a audiat acest concert...

Da, acum sunt mai liniștit... La Valchid am fost și eu oarecum pe scenă... În inima și starea de spirit, mereu aceeași, a dragilor mei colegi... Vă mulțumesc și vă port în rugăciuni!
Părintele Cătălin