Turneul Italian al Cenaclului Lumină Lină este de astăzi
istorie. Ne-am reîntors acasă și la vatra focului rememorăm cât bine ne-a făcut
nouă Dumnezeu, dându-ne posibilitatea ca în trei zile, prin entitatea
spirituală a Cenaclului Lumină Lină , să ne adresăm poporului român din
diasporă, în limba română și în felul special al mărturisirii noastre
naționale.
Părintele Florin Cherecheș, păstorul românilor din San Donă
poate fi de acum liniștit. Și este liniștit, deoarece Cenaclul Lumină Lină și-a
atins scopul, acela de a uni preț de câteva ore diaspora românească din trei
frumoase comunități: Venția-Mestre, San Dona di Piave și Udine. Timp de aproape
opt ore și jumătate, atât cât au durat însumate cele trei manifestări ale
Cenaclului Lumină Lină, evlavia față de Maica Domnului a fost la ea acasă, în
contextul unei Italii în care românii au și necazuri, sunt uneori și dezbinați,
iar alteori descurajați de durerile înstrăinării.
Noi le-am adus oamenilor aer de acasă, colinde, duhul
strămoșilor și al marilor noștri înaintași și pot spune că la această oră, fără
a forța măsura metaforei, suntem parcă, ca niciodată mai aproape de dragostea lui
Dumnezeu.
CĂLĂTORIA
Cenaclul a mers în Italia cu duh bun, cu pace sufletească,
într-o atmosferă de pelerinaj, cu ore de discuții duhovnicești, cu rugăciune și
citire de acatiste, cu cântece de pace creștinească și cu frumosul unor oameni bucuroși
și calzi la inimă. Astfel, atât la ducere, cât și la întoarcere, drumul a părut
mai scurt și plin de candoare lăuntrică. Să nu ne închipuim că totul a fost un
ambient de plăcere și confort. Timpul a
fost extrem de scurt, vizitele minunate de la Basilica San Antonio din Padova
sau din Veneția veche au fost făcute în grabă, atenția noastră fiind sporită pe
concerte și pe ideea de a oferi lui Dumnezeu și oamenilor tot ceea ce avem mai
bun în personalitatea nostră. Și sunt
convins că am și reușit...
GAZDELE
Părintele Florin Cherecheș a fost o gazdă strașnică. Am avut
condiții frumoase de cazare, hrană și atenție din partea sa și a comunității
sfinției sale. La fel a procedat și Părintele Protopop Avram la Mestre, ca sănu mai spun de dragul meu coleg Părintele Iustinian Deac din Udine, care ne-a încurajat și ne-a dăruit sentimentul că nu ar trebui să mai plecăm niciodată de lângă el. Un motiv de bucurie personală a fost și întâlnirea cu alți preoți deosebiți și credincioși din alte localități, care au venit special ca să ne vadă la cele trei concerte.
O PRIMĂ CONCLUZIE
Acum suntem acasă și ne lipsesc românii din Italia. Am revenit
la lucrurile noastre firești, cu dor de faptele divine care s-au întâmplat în
Italia. Și pot spune, ca o concluzie, că acest Cenaclu Lumină Lină, parcă nu a
fost creat de noi, ci el ne-a creat pe noi... Fără el, am fi fost cu siguranță “ALȚII”… Așa însă, prin el, nu suntem decât “NOI” înșine…
Părintele
C.
