ORA 22
Scriu... Poate pentru mine și încă un om...doi...trei... Nu
știu cine ar avea ceva de învățat din cronicile concertelor mele... Ard însă de
recunoștință pentru Maica Domnului... Cea care mi-a dat posibilul unei zile
imposibile... Zile în care românii au fost mai împărțiți ca niciodată... În ce?
În false iluzii, că un om le va dărui fericirea... Uitând de Dumnezeu, criticând
preoții și Sfânta Biserică... O zi a dezunirii, adică a infernului...
Iar eu am fost la Bazna cu minunatul nostru cenaclu... Ce zi
mare am trăit... Ce ore de vis... Nimic lumesc...totul divin... Acolo în
frumoasa biserică a Baznei... locul în care România a fost mai autentică decât
cea pe care o vedem toată ziua... Cu Nelu Ivan puțin răcit, dar plin de
jertfelnicie... Cu Vali Rațiu și Florin, prietenii mei de bun simț
creștin-instrumentiști care vor să dăruiască lui Dumnezeu ce au mai bun, cu
același Ștefan, cu Andrei motivat de inimă și exact în toate, cu Alexandru-în
bună formă de voce și cu inimitabilul Romică...
Acum scriu greu... Mă obosește politica... Și dincolo de ea,
cu televizorul stins... mă întorc la Bazna... La tratamentul condiției umane...
Locul în care ȚARA încă nu minte... Locul în care politica a murit...
Rămâne doar ISTORIA ETERNĂ, DUMNEZEU
ȘI NOI!
ORA 20
Am ALES Bazna...E ora 20 și scriu aceste rânduri fără a mă
gândi la oamenii care vor conduce România, ci numai la Dumnezeu... Dumnezeu care
a fost cu noi la Bazna, ca să alegem opțiunea cea veșnică...
Îmi bate inima când
scriu aceste rânduri, pentru că a fost atât de simplu, de curajos și de
frumos... Cu oameni care au preferat să se rupă de cotidian, dar nu de istorie
și de esența vieții, adică de dumnezeire...
Am VOTAT cu poporul român... Cu Evanghelia iubiri și a
împăcării, într-o țară dezbinată de politicieni...
Am cântat din inimă și a rezultat un concert curat. Oamenii
s-au simțit bine și ne-au lăsat să-i purtăm spre Cer... Acolo unde e patria
noastră cea bună..
Vom reveni...