CENACLUL LA HOGHILAC! ÎN ȚARA COPILĂRIEI!

Părintele Alexandru Dănilă este unul din cei mai vechi membrii ai Cenaclului Lumină Lină. Alături de Ștefan Ion și de Mihai Doda, ultimul reîntors de aproape un an din Germania, Alexandru a fost protagonistul a sute de concerte și nu exagerez când spun sute, pentru că sunt sigur că sfinția sa a fost martorul a peste două sute de prezența a Cenaclului Lumină Lină prin lume.

Fiind acum vacanță, misiunile membrilor cenaclului diversificându-se pe alte capilarități misionare, vreau să trag doar câteva concluzii în legătură cu concertul de ieri:

1. Ambianța rurală a fost una deosebită. Am întâlnit oameni frumoși, buni români și mari iubitori ai cântecelor noastre.

2. Peste o sută de copii au creat o atmosferă de vis. Glasurile lor au fost entuziaste, cântând aproape două ore neîncetat, ridicând mânuțele cu ovații la cântecele patriotice.

3. Flacăra bunului simț național au resimțit-o și colegii noștri, toți având fețe transfigurate de emoție și bucurie. Parcă eram într-o altă lume.

4. Cenaclul a încheiat în forță un an bogat, poate cel mai prolific din istoria existenței sale, cu un concert pe măsura iubirii pe care o adresează poporului român.

5. Deși nu a fost un concert pregătit tehnic și tactic, totul a decurs excelent. Se simte rutina,colegialitatea și fericirea în marea familie a Cenaclului Lumină Lină.

6. În 10 Ianuarie ne reunim și mergem cu toții la Moșna- Mediaș!

MESAJUL DE NAȘTEREA DOMNULUI AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN DUMITREAN!

   În ultima vreme am hotărât să nu mai dau sfaturi duhovnicești pe internet. Și bine am făcut, căci ce folos să-ți dai cu părerea despre Dumnezeu, despre Sfânta Liturghie, despre sărbători, dar faptele tale reale să fie pline de întuneric. Este plin internetul de citate și foarte gol de fapte... Astfel că, am hotărât să fiu rezervat în atitudini, iar exploziile de energie spirituală să mi le consum în biserică, la slujbe, la spovedit și în concertele cenaclului.

   

   Foarte mulți din cei care mă cunosc au observat că nu pot comunica cu cei care vin la spectacole doar ca să fie martorii unui simplu act artistic. Ca să fiu mai explicit, i-am rugat pe toți spectatorii concertelor noastre, ca să nu uite să fie oameni ai rugăciunii, pentru ca tot ceea ce noi spunem în manifestările noastre să primească și o împlinire concretă. Adică, de pe scenă ar fi bine să trecem la rugăciune și invers. La fel și colegiilor mei, care poate că mai aveau unele obișnuințe trecute sau chiar ezitări în a trata cu responsabilitate mersul la Sfânta Biserică, le-am dat imboldul sigur de a recupera timpul pierdut și a deveni oameni de strană, adică să încerce a se smeri și atunci când nu participă efectiv la un act de mărturisire personală a propriei vocații, deci să meargă mereu la slujbele frumoasei noastre biserici . Zis și făcut. Marea majoritate a membrilor de astăzi ai Cenaclului Lumină Lină sunt la acestă oră oameni care cinstesc Sfânta Liturghie, postitori, smeriți, răbdători în toate, buni familiști și consecvenți practicanți ai rugăciunii personale.

   

   Încercând să transmit un mesaj de sărbătoarea Nașterii Domnului, nu pot spune decât atât: 

SĂ MERGEM DE SĂRBĂTORI LA SFÂNTA BISERICĂ!

Să fim oameni ai cumpătării și să nu ne îmbuibăm pântecele cu mâncare și băutură. măsura să ne fie condiție umană. 
Să nu colindăm sau să benchetuim în timpul slujbelor din biserică. 
Să evităm localurile în care se fumează și se clevetește. 
Să evităm a intra în casele în care sunt patimi. 
Să nu stăm la masă cu cei care nu ne respectă curățenia trupească și sufletească. 
Să fim liniștiți și să citim cât mai mult din Sfintele Scripturi.
 Să îndemnăm oamenii să vină la slujbe și să ne oferim chiar noi drept exemplu bun de urmat!

VĂ MULȚUMESC!

SĂRBĂTORI ÎN PACE!

CONCERTE DE IUBIRE LA SPITALELE DE COPII-SIBIU!

Am fost la copiii bolnavi. Cenaclul Lumină Lină s-a strâns din nou pentru o faptă frumoasă și repetată. În al doilea an consecutiv, am ținut trei manifestări de iubire în Spitalele de Pediatrie din Sibiu. Aproape patru ore au însumat cele trei pelerinaje ale noastre la căpătâiul copiilor bolnavi. 

Am început la ora 10 la Secția de pe strada Transilvaniei, am continuat la Secția Chirurgie din Parcul ASTRA și am sfârșit la Spitalul de pe Transilvaniei.

Pasul cenacliștilor a fost sprinten, fiecare coridor al spitalului putând auzi cântecele noastre. Deși, am făcut totul din mers, urcând și coborând sute de scări, colindând pe la fiecare ușă de salon, totul a fost frumos. Nu am avut televiziuni cu noi, știrile bombă fiind doar atunci când oamenii bisericii greșesc, dar am avut Duhul Sfânt. Și entuziasmul, adică starea noastră de fapt și de bine. Romică, Florin, Andreea, Mihai, Părintele Alexandru și toți ceilalți colegi au fost din nou o familie. Un suflet și o lumină. Din iubire. Numai și numai din iubire... 

FRUMOS!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CITITORILOR CARE NE-AU SCRIS MESAJE DE SĂRBĂTORI, APRECIIND STRĂDANIILE COLEGILOR NOȘTRI

DE ASEMENEA, MULȚUMIM ȘI CELOR CE S-AU SIMȚIT COMPATIBILI CU VREREA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ ȘI AU SCOS ÎN RELIEF, PE PAGINILE FACEBOOK PERSONALE GÂNDURILE ȘI FAPTELE CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

Gala de iarnă 2015

PĂRINTELE CĂTĂLIN:

Pe una din mărturiile scrise ale zilei de azi, un email semnat de Nelu Ivan, concertul de la A.S.T.R.A – susținut aseară de inimoasa echipă a Cenaclului Lumină Lină- este considerat unul maxim, un fel de apogeu al activității noastre misionare, și pe bună dreptate putem pune mâna la inimă ca să mărturisim că totul a fost incredibil de frumos. Are dreptate Nelu Ivan, cel care sedus de elocința artistică a acestor minunați membri ai cenaclului, a avut și smerenia de  a declara că ar fi vrut să-i audă cât mai mult pe cei care aseară au format un grup unic și aproape irepetabil...

Da... Acesta este Cenaclul Lumină Lină, în varianta anului 2015, la capătul unor concerte memorabile, încununate cu un succes de public absolut divin, aseară la GALA DE IARNĂ... A fost o gală din toate punctele de vedere. Colegii s-au depășit pe sine, invitații, mai ales Părintele Doru Gheaja au făcut să tremure sala de emoție, iar implicarea publicului a fost nemaipomenită. Aproape neverosimilă, dacă stăm să reluăm filmul complet al evenimentelor ce au început la ora 17 și sa-u sfârșit aproape de ora 22. Ore de virtute și dăruire. Ore de colind și patriotism autentic. Ore de lumină lină și nu ar fi corect să menționăm doar un nume, din toți cei ce s-au produs în fața semenilor. Grupul în sine a fost extraordinar de frumos și de  unit. Cântecele au fost splendori de har și dătătoare de iubire. Cu rost mântuitor. Sibienii s-au întrecut pe ei înșiși și au vrut să ne dăruiască o seară minunată. Pentru că eram în sfârșit acasă...

   

De la Moș Crăciun la taragotul lui Cristian, de la vocea Andreei la cea a Alinei, de la infinit la plus infinit totul a însemnat har peste har. Lumină dorită de Maica Domnului acestui popor. Deci, să fim fericiți că existăm și trăiește un astfel de cenaclu. El este tot ce poate fi mai frumos pentru viețile noastre. Și cu el învățăm să pășim spre veșnicie!

Vî rog să citiți mai jos și cronica realizată de colegul nostru Cosmin Rus. 

Vă mulțumesc!

 CUM CÂNTĂ INIMA...

 Întotdeauna m-am întrebat, oare cum cântă inima? Și iată că în această seară la Gala de iarnă a Cenaclului Lumină Lină am aflat. În această seară vocile au tăcut, instrumentele au tăcut și ele și a cântat doar inima. De fapt inimile au cântat, pentru că în această seară câteva sute de inimi au fost alături de Cenaclul Lumină Lină.      Și Doamne, cât de frumos au cântat! Am pus punct unui sezon lung și plin de concerte minunate. Și cum puteam încheia anul 2015 decât prin colinde, cântece de iarnă și multă bucurie la Biblioteca A.S.T.R.A din Sibiu. Au fost alături de noi părintele Mihai Petian și credincioșii săi, toți membri frumoși ai cenaclului, Vasile Chira, părintele Doru Gheaja - invitatul special al galei, și Moș Crăciun.

    A fost o atmosferă de nedescris într-o seară curată precum cerul de decembre ce așterne fulgi albi de zăpadă. Timp de mai bine de trei ore sute de oameni au alcătuit cu toții o frumoasă și mare familie.
    E greu să descriu în cuvinte această seară, nici nu vreau să încerc pentru că nu cred că voi putea reda sentimentele ce m-au încercat. Parcă totul a fost un vis frumos de iarnă, unic și irepetabil.

    Am colindat, am recitat poezii, am cântat. Nu au lipsit îndemnurile la patriotism. Am făcut din nou apel la trezirea poporului român, la dreptul de a nu mai amesteca limba română cu alte limbi străine, la iubire, la iertare, la răbdare și la bun simț. Și cel mai așteptat moment al serii...recitalul părintelui Doru Gheaja din Alba Iulia. Cel care acum zeci de ani urca pe clopotul de la mănăstirea Putna și cânta pentru Ștefan cel Mare, în această seară a urcat în biblioteca ASTRA și a cântat pentru Sibiu.
                                                   

  

    Și cât de frumos a cântat. Și noi am cântat cu el, și sala a cântat cu el și inimile au cântat cu el. Așa am aflat cum cântă inima. Divin...divin...divin și sublim.
    Acum gala de iarnă s-a încheiat. Ne îndreptăm spre casele noastre după peste 340 de concerte, fiecare unice în felul lor. Am bucurat mii de oameni anul acesta. Nu știu neapărat dacă puteam bucura și mai mulți. Știu însă sigur că Maica Domnului a fost tot timpul alături de noi și ne-a călăuzit pașii.
    Merg spre casă într-o seară curată precum cerul de decembre ce așterne fulgi albi de zăpadă. O ce veste minunată, Tu Ardeal, Clopotul reîntregirii, Cântecul iei...inima mea cântă, și cântă, și cântă. Cântați și voi!

FESTIN DE IARNĂ ȘI O MASĂ LA FRĂSINEI

Miercuri a fost Agro-Tv, adică un fel de prezență a noastră la producția de suflet și mărturisire românească. S-ar fi putut spune că suntem doar doi trubaduri ai dorului românesc... S-ar fi putut, dar nu a fost de vină doar dorul românesc, pentru prezența noastră acolo, ci pur și simplu nevoia de a vorbi peste tot, atâta vreme cât mai avem har, despre destinului acestui popor. Și a fost bine. Mulțumim Nelu Ivan. Mulțumim Dinu Criste. Ne revedem cu toții duminică la GALA DE IARNĂ...

X

GALA  DE IARNĂ. Pregătiri puternice. Sala de ASTRA... Telefoane din zece în zece minute. Colegii sunt prizați la eveniment. Peste cincizeci de oameni lucrează la reușita serii. Gospodinele fac plăcinte de post, va fi o pauză cu o masă de obște pentru toți cei prezenți. Contăm pe 300 de oameni. Echipa tehnică trage cabluri încă de pe acum. Am cumpărat reflectoare noi, stative etc. Consilierii bisericii de pe Dealului au și ei diferite sarcini de organizare, de la asigurarea bunei desfășurări a evenimentului, până la bazarul copiilor ( copiii au trudit în a face obiecte de iarnă, încasările urmând a merge spre cei săraci) E un consum superb de energie și e mare risipă de iubire și frumos duhovnicesc.

X

Doru Gheaja, profesor Vasile Chira, Corala Sfântul Ilie din Sibiu, și alte nume noi vor fi oferite publicului la GALA DE IARNĂ A CENACLULUI LUMINĂ LINĂ. E un miros de sărbătoare incandescent și despovărător. Se face lumină în orice casă și în orice suflet dornic de colind.

X

LA MASĂ, LA FRĂSINEI, CU PĂRINTELE IOANICHIE

S-a făcut o fotografie istorică. Am fost la Frăsinei și cred că pentru prima dată în istorie s-a putut face o fotografie cu cea mai simplă și deosebită trapeză mânăstirească. Acolo unde masa este plină de Duh Sfânt și bucatele gătite au un gust unic. La Frăsinei. Părintele Ioanicihie, bun ca o pâine caldă, se vede în plan apropiat, stând la masă. Nu sunt mulți călugări deoarece unii erau trimiși la ascultări, air alții aveau regim aspru de ajunare. Cred că a fos tuna din cele mai fericite mese la care am stat. Blândă, curată și îndestulătoare. 

POVESTEA INCREDIBILĂ A REVEDERII CU PREOTUL DORU GHEJA! DUMINICĂ EL VA CÂNTA CU NOI LA GALA DE IARNĂ!

(BUCUREȘTI, ORA 20) Un oraș mai mult decât aglomerat, aproape imposibil de traversat m-a făcut mai melancolic decât povara sărbătorilor, timpul în care emoția se ia la trântă cu speranța. Căci de duminică practic încep pentru noi sărbătorile. Sosește GALA DE IARNĂ și veți avea o surpriză. Dar să pornesc lucrurile de la capăt. Totul s-a petrecut acum trei săptămâni, când un prilej nefericit pentru colegul meu Cosmin Rus (autorul unor articole din această pagină), e vorba de moartea și în mormântarea tatălui său, m-a determinat ca să merg la Alba Iulia spre a oficia slujba de prohodire. Acolo, surpriză mare, preotul nu era nimeni altul decât marele Doru Gheaja, unul din cei mai veștiți membrii ai strălucitului Cenaclu Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu. L-a sfârșitul slujbei am stat de vorbă și am aflat următoarele:

- Părintele Doru, în 1982 eu mă aflam în tribună pe Stadionul Șoimii din Sibiu, iar dumneavoastră pe scenă. Ochii copilului de atunci nu știau că peste ani, iată sunt zeci, o să fim colegi de propovăduire și slujire..
Părintele Doru:
-Așa e viața! Am fost atunci la Sibiu, și de mai multe ori...
- Era ceva incredibil ca un preot să cânte la cenaclu...
- Da, Adrian Păunescu m-a audiat la Râmeț și a avut curajul să mă aducă pe scenă...
- Ați cântat doar în costum?
- Numai un an, apoi am fost lăsat în reverendă, iarăși o minune pentru acele timpuri. La Râmeț, l-a chemat pe regizorul Căpușneac și l-a pus să mă filmeze. A scris pe trepte cântecul TU ARDEAL, iar eu l-am cântat zeci de ani... Aceasta este povestea vestitului cântec TU ARDEAL...
- Ați cântat și CÂNTECUL LUI ȘTEFAN CEL MARE...
- Eu l-am cântat prima dată în România, pe vremea Cenaclului Flacăra. La Putna, și Păunescu mi-a zis să m urc pe clopotul cel mare de lângă biserică și să-l cânt de acolo . Și așa am început... CU UN DANGĂT PLIN DE JALE...
- Mai țineți minte spectacolul din 3 Decembrie 1983 pe zăpadă, pe stadion...iarna...
- Ningea... Păunescu mi-a zis să cânt fără sonorizare, că cică ar fi o pană de curent... Și mi-a dat un ton mai sus... Și am cântat cu tot stadionul... 20 000 de oameni... Superb... A fost incredibil... Apoi, Păunescu a zâmbit, a făcut un semn și s-au aprins toate microfoanele... Trecusem examenul...
- Dumneavoastră și cântecele dumneavoastră sunt o adevărată istorie... nu veniți duminică 20 decembrie la Gala de Iarnă...
- Bucuros... Cu Cenaclul Lumină Lină...
Și dialogul a continuat fermecător. Amintiri despre acei ani superbi, și o coerență superbă în gândirea minunatului părinte Doru Gheaja... După un timp, coborând pe aleea cimitirului comunal, m-a opri și mi-a arătat o cruce. Pe ea nu era trecut decât un nume: MAMA!  Am lăcrimat și l-am îmbrățișat pe cel care mi-a dăruit o parte frumoase a tinereții și care, iată după atâția ani, mi-a făcut onoarea să vorbească și să slujească împreună cu mine... Ca să nu mai vorbesc de faptul că minunea s-a produs, iar duminică, vom fi colegi în CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

O VESTE  MARE:

DUMINICĂ LANSĂM LA GALA DE IARNĂ:

ALMANAHUL CENACLULUI!

180 DE PAGINI COLOR
-totul despre membrii cenaclului;
-interviuri;
- cuvinte duhovnicești;
-cronici concerte;
-poezii;
-sfaturi practice de viață;
- tradiții.
COMENZI PE INTERNET PE ADRESA:
trinitassibiu@gmail.com
SAU
dumitreancatalin@yahoo.com
PREȚ: 30 LEI

CĂPÂLNA! CU NEAMUL LA COLIND FRUMOS!

Ar fi bine să nu se uite niciodată acest concert de la Căpâlna. Ar fi de folos să-l mai repetăm, deși minunile sunt simple și irepetabile. Seara de sâmbătă ne-a prins pe drumul spre Transalpina, căutând acest sat mirific și dumnezeiesc. L-am găsit exact la ora 18, când Părintele Radu și Părintele Ioan ne așteptau la cina de seară, alături de un grup minunat de tineri, care au dat viață Căminului Cultural prin câteva colinde deosebite. Neașteptată primire și replica noastră a fost pe măsură. În prim plan de data aceasta Sorin Popa care a interpretat câteva cântece vechi folk și colinde. Iar seara a prins a se stinge, netulburată și unică.

Dimineața totul a vrea să fie altfel. Sfânta Liturghie, la biserica din deal, a fost parcă aprinsă de sfinți. Numai îngeri peste tot și acești țărani ardeleni care de două mii de ani spun lumii întregi cele mai frumoase cântece. Rugăciunile ne-au dat liber conștiinței de sine și ne-au provocat să realizăm un concert mare, chiar dacă au lipsit câțiva colegi importanți din circuitul cenaclului. Însă totul a fost divin. Am coborât la sală, și cu o jumătate de oră mai înainte de timpul fixat, am pornit concertul. Dialog deschis cu sale. Am vorbit cu oamenii din fața noastră și le-am explicat cine suntem și ce așteptăm de la dânșii. Apoi au pornit colindele. Marea majoritate piese noi, cântate în premieră și cu acompaniamentul aproape perfect al minunaților Florin Loloiu(acordeon) și Valentin Rațiu (orgă). Lumea a prins putere de aplauze și forță în glas. Tinerii satului, alături de Alina, o voce rarisimă ( care de de ieri a primit botezul de a fi membră permanentă în Cenaclul Lumină Lină) au realizat câteva momente de strălucitoare demnitate artistică românească și ne-au dat speranța că încă nu s-au stins ultimii trubaduri ai firescului liric autohton.

Cântecele patriotice nu puteau fi decât cântecele patriotice. Aceeași reacție din marile concerte ale Cenaclului Lumină Lină, adică exuberanță patriotică și incandescență ardelenească. Și lumea s-a trezit a st în picioare mai mult de o jumătate de oră, cu palmele înfierbântate sau bătucite de atâtea aplauze. Aceștia erau țăranii din Căpâlna, oameni ai cerului și ai gândului bun.

Am plecat spre casă veseli și împliniți. Ceva din lumina albă a harului divin părea să se așeze pe cele mai mici celule ale devenirii noastre. Iar drumul ni s-a părut mai scurt ca niciodată. Veneam din Căpâlna și parcă o luasem cu noi acasă...

CENACLUL LA FILMĂRI PENTRU NOAPTEA DE CRĂCIUN!

Mi-a relatat Părintele Cătălin despre farmecul serii de ieri, când o adevărată armată de regizori, cameramani și colegi de la T.V Trinitas București, au înregistrat în aer liber la MUZEUL ASTRA, emisiunea ce se va difuza în seara zilei de Crăciun. 

A fost frig- ne spunea Părintele, dar numai în decor, căci în inimi clocotea sângele în noi. Și mi-am dat seama - a continuat Părintele- că numai Maica Domnului a putut face această minune, drept răsplată pentru osteneala cenaclului, ca noi și nu alții să fim prezenți la EDIȚIA SPECIALĂ de Nașterea Domnului a Patriarhiei Române. Pentru că, noi suntem poate cei mai neobosiți colindători ai României. Plecăm mereu cu colindul pe la poporul român și de fiecare dată îl găsim acasă...

Da, putea fi și alții, așa cum ne mărturisea părintele, dar cine oare alții? Așa că, aseară după patru ore de filmări în frig pătrunzător, Cenaclul a înregistrat câteva cântece-colinde pe care le vom vedea în 25 decembrie de la ora 19 și până la ora 22. Invitați speciali ai Părintelui au fost și colindătorii din Gura Râului, iar în platou a vorbit despre această sărbătoare însuși Mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza.

Duminică la ora 14 cenaclul e din nou la colindat, de data aceasta la Căpâlna, lângă Sebeș Alba. Și lucrurile se fac cu dragoste și bunătatea. Vorba părintelui, mai avem multe de făcut pentru acest neam. Numai să fim sănătoși... Așa este. Doamne ajută!

Cosmin Rus

DE CRĂCIUN NE VEDEM LA T.V. TRINITAS!

În sera de Crăciun vom fi lângă voi, datorită Televiziunii Trinitas. O parte din membrii cenaclului se vor oglindi în casele voastre, la Ediția Specială T.V.Trinitas, orele 19-22, care se va filma joi seara la Muzeul Satului  din Sibiu și va fi transmisă deci în seara de 25 Decembrie. Va fi o emisiune de dialog și cântec la care vor mai participa și Mitropolitul Laurențiu al Ardealului și Ansamblul Coral Folcloric din Gura Râului. Iată de ce aseară a fost repetiții cu cântec...
Ne-am revăzut, ne-am regăsit și ne-am pus din nou pe faptă frumoasă.

Colegii din Cenaclul Lumină Lină s-au strâns aseară la Studioul Radio Trinitas din Sibiu, acolo unde au înregistrat mai multe colinde. A fost  și Nelu Ivan, Romică, Florin, Vali, Ștefan. Atmosfera a fost tuna de familie, deosebit de veselă și caldă. S-au făcut planuri, s-au rostit cuvinte de speranță și s-a trecut la fapte. Cine știe, poate  reușim să scoatem, până al urmă și un album. Oricum, pe de altă parte, se lucrează la ALMANAH. Sunt aproape o sută de pagini finalizate, fiecare cu o identitate specială și cred că luni sau marți, săptămâna viitoare, e posibil să se intre la tipar.

Așadar, vești bune. Cenaclul e viu și e aproape de inimi bune. Cenacliștii caută soluții ideale de  a realiza un sfârșit de an cât mai profund și bun. Duminică cântăm la Căpâlna, în Căminul Cultural, de la ora 14, apoi vine GALA DE IARNĂ la Astra, în 20 decembrie și mai e posibil în 27 decembrie un concert la Hoghilac, la Părintele Alexandru.  Până atunci, să auzim numai de bine. Nu uitați să citiți și poezia pe care am scris-o, e un semn că Dumnezeu stă liniștit alături de noi... 

TE VEI NAȘTE

Te vei naște iar în lume, vom primi divina veste,

Îți vom spune iar colinde, iesle veche o să-ți dăm,

Din nădejdile de pace vom mai face o poveste,

Ca să fie bine Doamne, lângă Tine să mai stăm.

Poate nu ne e colindul bun, ca cel de altădată,

Obosiți suntem cu toții, vai, păcatele ne dor,

Dar primește-ne ofranda lângă inima-Ți curată,

Și îngăduie iubirii să mai vrea cuvântul dor.

Vine către noi Crăciunul, îngerii se întorc acasă,

Nopțile vor fi mai albe, drumurile cu popas,

Un colac de dăinuire se va odihni pe masă,

Este tot ce din lumină și speranță ne-a rămas.

Naște-te mai des Iisuse, să vorbim mai mult de Tine,

Că de fiecare dată Te uităm și ne e greu,

Lacrimile Tale sfinte, harul din hotare line,

Să-l aduci în poarta nostră, Blândul nostru Dumnezeu!

SIBIU, MIERCURI- 9 DECEMBRIE; ORA 10

BUCUREȘTI ȘI PRIBOIENI-DOUÂ CETĂȚI DE LUMINĂ LINĂ!

La București, vorba lui Florin Loloiu, parcă nu a fost la București, atât de multă evlavie și frumusețe duhovnicească am întâlnit. De Părintele adrian, gazdă perfectă și de ceilalți minunați colaboratori ai săi nu vrea să spun cuvinte puține. Mi-ar trebui spații lungi și timp îndelungat ca să pot scrie tot ceea ce simt acum legat de ceea ce au făcut dânșii pentru noi. În orice caz, ne-am simțit formidabil. Iar privegherea de la Mihai Vodă a fost o cale spre cer mai scurtă, sau pur și simplu un cald pridvor de rai. Lăudabil grupul psaltic, harul băieților, și posibila lor smerenie. Mai ales că și dânșii ne-au ascultat cu drag, atunci când, la rece, adică fără sonorizare, am început și noi a cânta pricesnele noastre. 

Dar cel mai mult s-au bucurat oamenii simplii, poporul drepslăvitor. Au lăcrimat și au declanșat o neașteptată emoție colectivă, semn că noi cei din Sibiu, și ei cei din București, sunt de fapt o singură inimă. ȘI-AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM-cântec preluat de sute de

voci, și parcă tot cerul era acolo împreună cu noi... 

La Priboieni a fost totul la fel de frumos ca și anul trecut. Părintele Stelian și părintele Popescu, dragi amândoi sufletului meu, gazde pline de iubire. Sute de oameni, colinde, patriotism superb, prieteni vechi și noi, și peste toate un parfum superb de sărbătoare. De fapt a fost chiar hramul bisericii ți noi a trebuit să revenim, pentru a treia oară acolo. Și nu avem nimic de regretat, doar poate faptul că totul a trecut așa de repede. Foarte repede. 

Iată-ne în zi de marți când scriem aceste amintiri și parcă nu vrea să înțeleg că timpul nu stă pe loc. Pentru că, de ar mai fi posibil m-aș reîntoarce atât la București, cât și la Priboieni. Cu acest cenaclu unic care a adunat 335 de manifestări misionare și de fapt multă, foarte multă responsabilitate națională. La Priboieni, în timp ce sute de oameni cântau CLOPOTUL REÎNTREGIRII/vechi cântec scris de ADRIAN PĂUNESCU, am avut preț de o clipă sentimentul că mi se taie respirația. Eram fascinat de forța regenerativă a neamului românesc și de acești români care mereu se ridică din necazuri și găsesc puterea de a-și cânta dorurile. Sentiment unic și divin!

Mulțumim pentru tot!

Părintele Cătălin: PE LA NOI ESTE BINE...

IAȘI: 1 DECEMBRIE 2015

Ce mai faceți, oameni buni? Noi, suntem fericiți după frumoasele întâmplări de la Iași. Și e iarnă în Sibiu... Drumuri..drumuri...drumuri... Cenaclul ca o flacără care arde fără a încerca să se stingă. Blândă și curată încăpățânare... Cântece de iarnă, colinde, pași prin nămeți, flori de sticla geamului, pagini scrise la repezeală, almanahul care trebuie să vină, gândul că sâmbătă suntem la București, duminică ne reîntâlnim, a treia oară cu prietenii din Priboieni-Argeș, zâmbete, icoane care ne însoțesc cu dor, lacrimi de pace și sfinții de care nu ne putem dezlipi niciodată... Aceasta e povestea noastră...

ENTUZIASM DE IAȘI

Telefoane. Cine merge la București? Cronici pe care nu le mai scriem, pentru că nu mai avem când. Vise grăbite noaptea și planuri mari, ca de obicei... Ne propunem la anul Franța, cine știe? Mergem la Mihai Vodă, sâmbătă la ora 18 la Mânăstire... Cu Icoana mare... Cea care a lăcrimat anul acesta... Părintele Adrian aud că are emoții. În fine, mă reîntorc cu gândul la Iași... Ce concert! Doamne, dar chiar nu mai pot scrie cum a fost... Cum a fost? Mă întrebați, sau vreți să știți de ce nu am scris mai mult? Păi, cum să descriu frumosul? Ce mai poți scrie despre niște oameni care au stat patru ore ca să ne vadă, din care oră jumătate în picioare...la cântecele patriotice...

Mda... E iarnă... oare va ninge? Să mai așteptăm puțin. Fulgii au tandrețe, dar gerul nu ne poate fi de folos. Și ar mai fi vreo două drumuri... Nu, numai unul. La Căpâlna, în 13 decembrie... Apoi Gala de Iarnă. Cu Părintele Doru Gheaja oaspete de seamă, fost mare rapsod al Cenaclului Flacăra... Și uite așa trece timpul... Și văd că totuși am scris... Pe la noi este bine... Gânduri, gânduri, gânduri...

CEL MAI FERMECĂTOR IAȘI! DOUĂ ZILE ROMÂNEȘTI!

La Iași a fost mai mult decât o Zi Națională sau două concerte de excepție ale Cenaclului

Lumină Lină... La Iași ne-am regăsit dreptul la speranță. Să numim doi oameni absolut minunați: Preotul Prodan și doamna Elisabeta Luncanu. Miza: Iubirea de neam și drptul la curaj.

Nu am scris nimic până astăzi. Aș fi putu începe cu drumul lung până la Iași, cu microbuzul condus de Ovidiu, și cu dorul de Vasile-celălalt prieten care ne lipsește, cu munții încărcați de zăpadă, cu Lacul Roșu care parcă dormea, cu frenezia colegilor și ocrotirea Maicii Domnului... Dar cum să poți scrie despre toate acestea în numai o singură cronică... Sunt pagini de scris, sunt vise de povestit, sunt gânduri infinite...

Și apoi Iașiul... Cuvioasa Paraschiva ne-a așteptat cu mâna caldă... Parcă era vie și noi o priveam înmărmuriți. Apoi plimbarea prin centrul Iașiului și pașii lui Eminescu care încă se aud... Eminescu, Creangă, Maiorescu...

Apoi, două concerte de inimă...La Sfântul Mina ca un început... Și seara... Cu peste șase d eoameni în sală. Cu copiii, grupuiri faimoase ale urbei, istorici, intelectuali, oameni minunați din popr... Au cântat aproape o oră și jumătate localnicii, apoi noi am ținut două ore de iubire... Și atmosfera a fost fără egal. Miraculos de frumoasă. Contaminant de sublimă. Cu o promisiune de a continua la anul, în luna martie, în Basarabia... Acum e zi de sărbătoare... La mulți ani!  Vom reveni...

Iași, ora 8.30

Părintele

CENACLUL LA CEAS DE ANALIZĂ ȘI SPERANȚĂ

-        -  Cenaclul Lumină Lină continuă să ofere concerte de calitate duhovnicească și o propagandă națională unică pentru zilele pe care le trăim.

-          -Echipa rămâne la fel de unită, o familie în care grijile și bucuriile sunt comune, fapt datorat existenței unor oameni deosebiți, caractere limpezi și responsabile, care și-au asumat până la identificare destinul de cenacliști.

-        - Nu există probleme disciplinare, scopul misiunii noastre, acela de a vorbi lumii despre Dumnezeu, transfigurând efectiv pe fiecare coleg al echipei noastre.

-         - Viața comună, timpul petrecut pe microbuz, în mașinile personale cu care ne deplasăm prin țară, serile de dinainte și de după concerte, ne-au făcut să ne simțim adeseori solidari în a ne împărtăși propriul destin și chiar probleme de natură particulară. Colegii noștri s-au ajutat atât la bine cât și la greu.

-          -Deși, gândurile că uneori totul poate fi în zadar, sau că uneori suntem  prea obosiți ca să mai facem ceva, ne-au cuprins pe fiecare, până la urmă dragostea și respectul ce ni-l purtăm a învins, astfel că am rămas statornici în Cenaclul Lumină Lină. Și acest lucru este mai mult decât o victorie.

-         - Continuăm să primim invitații de pretudindeni. Suntem chiar în imposibilitatea de a le onora pe unele dintre acestea, mai ales că datele se suprapun și nu întotdeauna avem mijloacele financiare necesare deplasărilor.

-          -Cenaclul Lumină Lină a rămas singurul grup misionar din România care se autofinanțează, printr-un sistem de marketing propriu (pangarul cu cărți, cd-uri etc) Nici după șase ani și jumătate nu am primit un sponsor, semn că trebuie să ne nevoim, spre slava lui Dumnezeu.

-         - Fiecare revedere a membrilor cenaclului a devenit o sărbătoare, fiecare despărțire înseamnă o promisiune că în curând vom fi din nou împreună.

-          Deși, între timp unii dintre colegi au prestat și alte activități importante, prin noi locuri de muncă care a presupus o oarecare distanțare de plinătatea concertelor, am continuat să ținem echipa, primind și nume noi, de mare sensibilitate, precum Marius Boeriu și Teodor Bucur. Dumnezeu nu ne-a lăsat, mai ales că lipsa fiecărei piese din angrenajul cenaclului se resimte puternic în cadrul concertelor.

-          -Frumos caracterul celor doi colegi Vali Rațiu și Florin Loloiu, instrumentiști profesioniști, care în timpul lor liber și-au adus un aport deosebit la calitatea muzicală a manifestărilor noastre. Sunt exemple bun simț și onestitate morală.

-          - Încercăm să investim în viitor, este o ideea a mea și a domnului Nelu Ivan, mai mult în ceea ce avem ca voci, de exemplu în potențialul artistic al colegei noastre Andreea Tecar, singura voce feminină din cenaclu, care poate fi mult mai mult distribuită în concerte.

-          Sorin Popa rămâne și el o veșnică surpriză, un om cald și necesar grupului, cu o minunată interpretare a unui cântec-șlagăr de acum, e vorba evident de piesa MAMA.

-        - Revenirea la colinde a schimbat parcă toată starea de spirit a grupului, efectiv le-am așteptat și acum vom începe să le folosim cât mai des.

-         - Duminică plecăm spre Iași și ne dorim să fim acolo la 1 Decembrie, adică cât mai aproape de Chișinău, semn al credinței noastre sfinte că într-o zi vom vedea din nou ROMÂNIA MARE.

-          -În rest, iubire pentru Maica Domnului și altceva nimic. Pentru că ea ne este viață, prag și ideal!