La Iași a fost mai mult decât o Zi Națională sau două
concerte de excepție ale Cenaclului
Nu am scris nimic până astăzi. Aș fi putu începe cu drumul
lung până la Iași, cu microbuzul condus de Ovidiu, și cu dorul de
Vasile-celălalt prieten care ne lipsește, cu munții încărcați de zăpadă, cu
Lacul Roșu care parcă dormea, cu frenezia colegilor și ocrotirea Maicii
Domnului... Dar cum să poți scrie despre toate acestea în numai o singură
cronică... Sunt pagini de scris, sunt vise de povestit, sunt gânduri
infinite...
Și apoi Iașiul... Cuvioasa Paraschiva ne-a așteptat cu mâna
caldă... Parcă era vie și noi o priveam înmărmuriți. Apoi plimbarea prin centrul
Iașiului și pașii lui Eminescu care încă se aud... Eminescu, Creangă,
Maiorescu...
Apoi, două concerte de inimă...La Sfântul Mina ca un
început... Și seara... Cu peste șase d eoameni în sală. Cu copiii, grupuiri
faimoase ale urbei, istorici, intelectuali, oameni minunați din popr... Au
cântat aproape o oră și jumătate localnicii, apoi noi am ținut două ore de
iubire... Și atmosfera a fost fără egal. Miraculos de frumoasă. Contaminant de
sublimă. Cu o promisiune de a continua la anul, în luna martie, în
Basarabia... Acum e zi de sărbătoare... La mulți ani! Vom reveni...
Iași, ora 8.30
Părintele
