vineri, 15 mai 2015

CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA GALA 300! DUMINICĂ, 17 MAI -ORA 18 LA ALBA IULIA!


Imagini pentru ALBA IULIA BISERICA MAIERI
BISERICA DE LÂNGĂ GARĂ
Imagini pentru ALBA IULIA WALLPAPERPovestea noastră curge ca un izvor frumos. Vine la rând GALA 300, la Alba Iulia și îmi doresc să fiu acolo împreună cu colegii mei...Nu avem timp de evaluări. Statisticile nu aparțin creștinilor. Mântuitorul spune doar atât: Du-te și fă și tu asemenea! și de aici ar trebui să înțelegem toți că ceasul nu e unul al analizelor...

Mergem la Alba Iulia în mod unic și surprinzător. Nu credeam că acest concert se va face în Orașul Marii Uniri. Și iată-l aproape făcut. Corabia Cenaclului a fost efectiv trasă de curenții harului și dusă spre Alba Iulia. Pentru că, inițial Gala 300 ar fi trebuit să se desfășoare undeva lângă Suceava, în Moldova... Dar Maica Domnului a vrut altfel... Și a dorit ca să fim în Ardeal ... și unde? Tocmai la Alba Iulia... lângă Horea, lângă Avram Iancu, lângă Mihai Viteazul, lângă Catedrala Reîntregirii...
VENIȚI ROMÂNI/ VENIȚI LA MECCA NOASTRĂ/ VENIȚI LA ALBA IULIA ÎN ARDEAL!

PROGRAMUL DE DUMINICĂ:

ORA 13:
Plecarea din Sibiu, în coloană, cu steaguri tricolore

ora 14
SOSIREA LA BISERICA DE LA ALBA IULIA
(se instalează aparatura fonică)

ora 15

PRÂNZ ROMÂNESC LA IARBĂ VERDE, lângă SCHITUL DIN DEAL (ZONA ȘTRAND )
(fiecare membru și prieten al cenaclului va aduce cu sine merinde și apă)

ora 16
Se vizitează Catedrala Reîntregirii și Dealul LA FURCI (locul unde au fost trași pe roată Horia și Cloșca)

ora 18 concert

DACĂ ESTE POSIBIL, TOATĂ LUMEA VA PURTA STRAIE ROMÂNEȘTI...



luni, 11 mai 2015

DE CE O IUBESC PE MAICA DOMNULUI... ȘI GALA 300 PENTRU SINCERITATE...

Maica Domnului îți mulțumesc! Vine clipa 300 din istoria plăpândă a cenaclului și cred că numai Tu meriți acum cele mai frumoase cuvinte. Știu, nu ai nevoie de ele. Și ce-ar putea ele spune mai deosebit, la câte cuvinte minunate s-au scris de poeți și de sfinți pentru Tine. Tu ești o floare albă care ai mereu soarele în pridvor și nestăpânită fericirea...

Imagini pentru icoana maica domnului indrumatoareaTe-am găsit așa cum ești destul de târziu, deși culmea mi-am început urcușurile pe colinele ortodoxiei destul de devreme, adică din pruncie. Dar pe Tine nu te știam așa de frumoasă, de blândă și plină de tandrețe duhovnicească. A trebuit să mor câte puțin, vorbesc ca om al suferințelor, că să-ți simt mâna ce mă mângâia... Eu aș dori ca aceste cuvinte să le citești numai Tu. Pentru că, oamenii au obosit citind ceea ce scriu de atâția ani pe blogul acesta... 

   Dar Tu nu ai obosit niciodată... Mereu ai mai așteptat o poezie, un zâmbet, o lacrimă, un cuvânt și dorul meu... Ce minunat! Să-mi dorești dorul... Să-ți fie dor de mine și să nu te saturi niciodată de cuvintele mele...
   300 de drumuri ai stat lângă mine... Mi-ai adus oameni frumoși în preajmă, împreună cu care te-am cântat... După putințele noastre umile... M-ai făcut să mă întâlnesc cu zeci și zeci de mii de români... I-am găsit acasă și i-am rugat să te primească în odaia sufletului lor... Te-au cântat și ei și te-am văzut zâmbind de dragul iubirii lor...

  Te-am purtat ca pe o zână pe apele neamului și te-am rugat să îi ajuți mai mult pe români. Să-i scoți din nepăsare și din somnul nefiresc al patimilor lor... Te-am luat într-o Icoană mică și ai făcut România mai mare... O țară din care a curs miere și lapte de speranță, căci la fiecare cântec pentru tine oamenii au lăcrimat cu nădejde...  Îi văd, îi simt și îi am în fața mea pe toți acei români și femei simple de la sat, care în concertele noastre și-au mai îndulcit, prin Tine, durerea...
Mi-e drag mare de Tine! Mi-e dor să t educ la Alba Iulia și nu mai știu pe unde... Oriunde, dar să fiu cu Tine... Să nu ne mai despartă nimic... Nici oameni, nici ploaia, nici vântul și niciodată depărtarea... Tu vi pe urmele mele, iar eu mă opresc din când în când spre a te aștepta din Urmă... Pentru că, cel ce obosește sunt întotdeauna eu... Tu însă niciodată... DAR, NU-I AȘA, MERGEM MAI DEPARTE...PÂNĂ LA CAPĂT...

DIN IUBIRE, MĂICUȚEI
Ochii mei muritori, te-au văzut în speranță,
Mâna mea s-a rugat cu o alta în cruce,
Nu înțeleg, cum de poți să îmi lași cutezanță,
Eu, străinul pribeag, rătăcit la răscruce.

M-ai lăsat să îți scriu, și să-ți las sentimente,
Cum mă ști, nu sunt bun ca să merit iubirea,
Dar mai mult, of, ce lin, cu priviri indulgente,
Din Icoană îmi faci dezrobită simțirea.

Cât de greu, să-ți vorbesc, este vis sau credință,
Nu există cuvânt, ca să-ți facă elogii,
Mulțumesc și îți cer cu smerită ființă,
Nu oprii acest ax ce-a stârnit orologii.

Ochii mei, nu știu cum, te-au văzut într-un zâmbet,
După ce lăcrimând, nu știam ce-i cu Tine,
E mai bine așa, să nu stai într-un plânset,
Și de azi îți promit că va și mai bine!

duminică, 10 mai 2015

ASTĂZI AM FOST ÎN RAI! DUMINICA VIITOARE AVEM GALA 300 LA ALBA IULIA!



Și am plecat la drum prin țară, cu Maica Domnului smerită,

Și am ajuns în loc de pace, precum ajunge primăvara,
Într-o Biserică de suflet, cu bucuria infinită,
În locul blând de nemurire, în loc divin, în Șirioara.
Șirioara poate fi considerat satul ideal din România. Oameni frumoși, muncitori și plini de evlavie creștinească, frați de iubire care au așteptat cu mult dor revenirea Cenaclului Lumină Lină. Lor li s-au alăturat creștini din Sâniacob, Lechința și Bistrița în ceea ce ar putea însemna regăsirea spirituală a românilor cu sfinții și eroii neamului...
De dimineață a fost superb. Soare, zâmbet, rugăciune și duh de Ardeal. Părintele Radu și Ana-soția sa, au făcut eforturi deosebite ca noi să ajungem, să ne hrănim și să ne odihnim în condiții minunate. Ca într-o vatră părintească, am simțit, în casa parohială de la Șirioara, că cerul se coboară în inimi și totul e duios...

A venit concertul... Ca și aseară la Chețiu, lumea a prins aripi încă de la primul cântec AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM... Un cor de sute de oameni vibra și cânta melodios pentru Maica Domnului... Îi adusesem Măicuței și cartea ultimă de poezii NU ÎNCETA DIN ZÂMBET-carte proverbială pentru sufletul meu- iar părintele Mihai a făcut un elogiu Născătoarei de Dumnezeu  la prezentarea cursivă și blândă a lucrării...
Ieri la Chețiu, ce frumoase sunt amintirile, mi-a fost dat să simt raiul aproape, fapt sesizat și de duiosul coleg Nelu IVAN, care a mărturisit la microfon că biserica comunității, așa cum stă ea pe deal, parcă se găsește direct în mijlocul raiului... Și dacă e să vorbim de Nelu Ivan, aseară a cântat cu o sensibilitate rară cântecul AXION-cu o linie melodică făcută chiar de dânsul... Deosebit!
Revenim la Șirioara, am regăsit o atmosferă specifică marilor noastre concerte, și cred că numai Maica Domnului a putut dărui acestor suflete de români, iubirea frumoasă și esențială față de neam și biserică. Tinerii din această comunitate, din Sâniacob alții-veniți special pentru concert, și din
celelalte comunități bistrițene, au ținut concertul în priză, cu aplauze și având o participare puternică la toate cântecele naționale. Cred că ei, și numai ei, sunt un posibil modern pentru salvarea spirituală a României de mâine. ..
Doamna preoteasă Ana a fost din nou colegă cu membrii Cenaclului Lumină Lină, intonând o doină excepțională, cu voce limpede și majestoasă. Personal, am rămas sensibil impresionat și cred că nu numai eu, ci toți cei prezenți la concert. Dar, toți colegii au fost la înălțime. Nelu Ivan, Romică, Andreea, Alexandru, Sorin Popa, Andrei Lazăr, Ștefan, Mihai. Incisivi, uniți și dăruiți momentului...
Aceste gânduri le scriu pe drumul ... Tot pe drum, de la un concert la altul Lângă mine minunatul domn Vasile- care conduce cu bucurie microbuzul. Și, deja ne gândim la GALA 300 care va avea loc în mod simbolic, duminica viitoare la ALBA IULIA.... Așadar, Cenaclul va ajunge chiar în orașul MARII UNIRI...Și tocmai la concertul 300... Nu e minunat? Nu e divin? Nu e oare numai și numai rodul PRONIEI DIVINE, care a 
considerat că un astfel de moment trebuie consumat în MECCA noastră a Românilor, în Ierusalimul speranțelor noastre, adică în ALBA IULIA... MINUNAT...
MULȚUMIM minunaților prieteni din Bistrița. Nota 10 la toate capitolele și mai ales ne rugăm Bunului Dumnezeu să le poarte tuturor de grijă și să le răsplătească în RAI bunătatea...


Și am văzut chipul Fecioarei, de dimineață, în iubire,
Ofta, zâmbea, apoi cu doruri, parcă mi-a dat în brațe țara,
Din ochii mei porniră lacrimi, și apoi cuprins de fericire,
I-am spus: Îți mulțumesc Măicuță, că m-ai adus în Șirioara.

Splendorile nu au măsură, când vin din cer și se fac sânge,
Căci prin Icoana Născătoarei, ne șterge Dumnezeu ocara,
Iar eu ca om, am dreptul simplu, de a râde, sau măcar a plânge,
Dar iată ce favor de îngeri, să cânt, aici, la Șirioara


Și vouă celor ce cu suflet, citiți sau auziți cuvântul,
Lăsați să curgă mirul veșnic, lăsați să se topească ceara,
Și  dacă veți dori vreodată, să ocoliți cu drag pământul,

Opriți-vă măcar o clipă, aici, în Rai, la Șirioara.

sâmbătă, 9 mai 2015

Șirioara...Ora 0.40 Poate că ninge cu flori de pace...Poate e doar noapte și îngerii ascultă pe la geamuri rugăciunile noastre de recunoștință. În casa Părintelui Radu și a doamnei preotese Ana e liniște...Și multă iubire... Încerc să dorm... Dar nu pot...
Ce zi unică! Mi-am întâlnit bucuria pe drumuri ardelene... Și pe oamenii aceștia minunați din Parohia Chețiu... Strălucitori prin simplitate... Divini în lacrimi... 

Ce zi superbă... Soare, zâmbet, așteptare, cer de lumină lină... Drum frumos...Ospitalitatea la ea acasă, la fel și mila, și iubirea, și Maica Domnului gazdă desăvârșită... Aici în Ardeal...
Un concert teribil... Colegii au fost nebuni de frumoși... calzi și risipitori de energie sfântă... Doamne, îți mulțumesc... E noapte... Mulțumesc cerului pentru toate...

marți, 5 mai 2015

PROGRAMUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ!

Sâmbătă din nou la drum... Sibiu-Mediaș-Târgu-Mureș- Reghin- Șirioara Bistrița... Echipa aceiași: Nea Vasile-minunatul nostru șofer, Nelu Ivan, Romică Harșaniy, Alexandru Dănilă, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Andreea Tecar, Ștefan Ion, Dumitru Beu, Părintele Mihai și subsemnatul... Sunt învoiți din motive profesionale Vali Rațiu și Florin Loloiu... În rest, suntem toți... Grupul care izbește cu iubire în casele românilor, ducând o Icoană Făcătoare de minuni și un vis de fericire eternă...
Plecăm cu emoții... este concertul în care ne reîntâlnim cu inimile românilor de pretutindeni... Și timpul trece foarte greu. 
Nu mai avem timp de repetiții... Doar timp de așteptare... Și crucea mărturisirii vrem să o purtăm înfiorați de dor... of, de abia așteptăm să cântăm iarăși cântecele naționale... Azi dimineață fredonam Tu Ardeal/ Tu Ardeal și m-a luat un dor teribil de poporul român... Ce-o fi în sufletul fiecărui coleg nu pot să știu, dar sunt sigur că peste tot e același lucru, toți abia așteptăm să fim din nou împreună...
Urmează apoi zile teribile... Gala 300... Suceava... Putna... Târgu Jiu... Ce frumos! Cenaclul își duce menirea mai departe... Fără oprire... Cu har, cu iubire, cu avânt! Prezent!

9 mai - CHEȚIU ora 18
10 mai- Sirioara ora 11
21 mai SUCEAVA
24 mai Slimnic- Sibiu
30 mai - Bâltișoara- Târgu Jiu ora 18
31 mai Târgu Jiu -ora 17

duminică, 3 mai 2015

POEM PENTRU CARTE CARE AȘTEAPTĂ SĂRUTUL SFINȚILOR!



DUMINICĂ 3 MAI

Ostenisem să mai scriu poezii. Cartea aștepta încă una. Aseară spusesem că poate e destul sau prea mult, căci abuzul de frumos strivește inocența. Copiii de la Biserică, astăzi, parcă doreau să spună că tot ceea ce este de la Dumnezeu nu are măsură... Și chipurile lor curate mi-a mai născut un poem... Și încă unul...
Știți, mi-e uneori și mie teamă să nu strivesc corola de minuni a lumii. Poeziile nasc sânge și har, dar câți oare au casa deschisă în fiecare zi spre a le primi. Sau dacă poeziile sunt flori, iată puse chiar la Icoana Măicuței, câți dintre cei blânzi oare se ostenesc să pună apă de izvor pe tulpina lor. De aceea, scrisul, mi-e inimă și dar adus raiului. Și ostenit, și cu zâmbet de copil, și sfios am mai născut un poem.. Pentru Sfântul Efrem... Și pentru cartea care așteaptă...



EFREM 

E seara când rubinul se sparge în lumină
Trei păsări se așează pe caldarâm și așteaptă,
Să vină înserarea  cununii ce suspină,
Și-a mai trecut o oră, și-am mai urcat o treaptă.

Pe  frunte parcă drumul mi s-a făcut mai lung,
Și văd un sfânt cum vine să plângă lângă mine,
Un altul îmi zâmbește și ceasul pare strung,
Efrem mi se prezintă, și-l văd destul de bine.

Haină încăpere, în care stau și zac,
Cum să primești tu sfinții, aici pe pat de jale,
Efrem mă ia de mână și-mi face semn să tac,
Și simt că am o taină, o inimă, și-o cale.

Ce timp de împăcare, ce vis fără hotar,
Îngenunchem cu toții, aici, lângă Icoană,
Privim spre Născătoarea, și mai primim un dar,
Un fir de mir coboară pe frământata-mi rană.

Efrem îmi pare înger, iar celălalt un zbor,
Nu –mi spune cum îl cheamă, să nu-mi fie de slavă,
Ce rugi îmi saltă carnea, ce lacrimi și ce dor,
Oceane de iubire, se scurg precum o lavă.

Mi-e mult, parcă tot cerul își face loc în mine,
Și ochii de splendoare, par  nuferi de suspin,
Unde îmi pleacă sfinții, ce somn curat îmi vine,

Adorm, cât e de bine, și mirul curge lin.

sâmbătă, 2 mai 2015

CUM VEȚI GĂSI IUBIREA

Iubirea înseamnă căutare. Maica Domnului ne caută zilnic, iar noi ne ascundem de marea sa iubire... Și ca să mă explic, vreau să vă spun un gând personal. Îndrăgostitul are destinul căutării, iar cel ce nu-și află rostul în iubire, e cel ce nu a căutat până la capăt. Osteniți de, dese eșecuri, punând toată responsabilitatea nefericirii noastre pe umerii altora, noi oamenii, pierdem prilejul divin al căutării și darului surpriză pe care Dumnezeu ni-l trimite. 
Lumea a ostenit în lene. Ce paradox, să te sfârșești așteptând nimicul. Să crezi că Împărăția Cerurilor este o casă de oaspeți leneși. Mi-e însă greu să cred faptul că în rai vor intra doar cei ce așteaptă minuni și se zbat spre a aștepta doar lucrarea harului divin, adică fără o contribuție personală și a noastră. Nu, cu siguranță că în rai vor veni doar cei osteniți și împovărați de căutări. Marii fii rătăcitori ai acestui pământ...
Fiul cel drept din parabolă, fiul care stătea cuminte acasă, fiul care postea și bătea metanii, a uitat un singur lucru, că Tatăl aștepta o provocare din partea sa... O provocare de iubire. El însă nu făcea nimic. De atâtea tabieturi zilnice, de atâtea griji pline de slavă deșartă, de atâta organizare, a adus plictisul său, dar și al Tatălui său. Numai așa se explică faptul că Tatăl ieșea adeseori la poartă și aștepta ca fiul celălalt să se întoarcă... Aștepta provocarea ... Și într-o zi Tatăl l-a găsit pe Fiu. Chiar în fața propriei porți.
PROVOCARE 
De câte ori mă cauți nu pot să te întâlnesc,
Și oare drumul vieții, așa  de greu îmi este,
Îți spun o rugăciune, un paraclis citesc,
Poate vei plânge iarăși, sau îmi vei da o veste.

M-ai așteptat o viață, să-ți dau tot ce am bun,
Știam puțin de Tine, cum îmi dorești iubirea,
Și-acum când stau în veghe, nu pot nimic să-ți spun,
Citesc, dar mi-e rușine și-mi tremură simțirea.

Sunt emotiv pesemne, când vreau să spun ceva,
Vreo vorbă de plinire, un imn de bucurie,
Am auzit odată, că spus-ai  undeva,
Veniți copii la mine, că milă o să-mi fie.

Ce ochi ai, și ce șansă, de a fi un rugător,
Icoana ta e suflet, speranță, răstignire,
Poate mi-ar fi mai bine chiar mâine ca să mor,
Să trec pe țărmul păcii, cu Tine în privire.

N-aș vrea să pierd durerea, de-a fi un stâlp stingher,
O cruce ce-și primește pe lemn desăvârșirea,
Cum stai pe mintea-mi veche, și-mi dai al păcii cer,
Îți mulțumesc Măicuță, că mi-ai găsit iubirea.