Tata m-a învățat să iubesc.
Tata m-a învățat când cineva este bolnav să mă duc la el în spital și să-i spun două vorbe de îmbărbătare. dar mai ales să fiu acolo...
Tata m-a învățat să comunic, să iau inițiativa convorbiilor și să mă preocup mereu de cei ce sunt apropiații mei...
Tata m-a învîțat să nu fiu un om ”închis”, ”ascuns”, ”deranjat de aproapele”, ci să fiu fiu de fiecare dată aproape de o onomastică, de o zi de naștere a semenului meu...
Tata m-a învățat să nu plec de ”acasă”, când prietenii se anunță la ușa mea.
Tata m-a învățat să nu mă plâng că pâinea e mică și neagră, ci să să o împart cu dragoste tuturora...
Tata m-a învățat să fiu OM cu alții și mai ales recunoscător.
Tata m-a învățat să nu fiu ipocrit și să reziolv recunoștina doar cu un simplu”MULȚUMESC”, ci să întorc binele tot laf el...
Tata m-a învățat să nu fac calculul banilor când e să |”bat” kilometrii pentru a ajunge la patul de suferință al prietenilor mei.
Tata m-a învățat că orice prlej de a fi lângă apropaele să nu îl ratez pe mortiv de oboseală...
Tata m-a învățat să vorbesc frumos și să fiu politicos cu fiecare...
Tata m-a învățat să iau întotdeauna inițiativa. Să nu aștept ca oamenii apropiați mie să se unească de la sine, ci să-i adun eu într-o familie. Așa am ajuns să adun credincioși în grupuri compacte, prieteni în comunități puternice etc.
Tata m-a învățat să nu fiu un zgârcit și să nu-mi calculez banii din portofel atunci când pot face un om fericit.
Tata m-a învățat că lumea nu va fi niciodată ca mine, că eu sunt un om fericit și mai ales că nu mă închid în prejudecăți... Să nu fac calcule și să nu consider niciodată că am fcut prea mult...
Tata m-a învățat să duc un proiect până la capăt.
Tata m-a învățat să nu mă plâng niciodată de sănătate și să nu fiu un om labil.
Tata m-a învățat să nu-mi ”ameninț” binefăcătorii, sefii și proetenii cu ”părăsirea grupului”, a ”serviciului”, a ”misiunii”.
Tata m-a învățat să nu am vârstă și să nu mă plâng de boli inventate.
Tata m-a învățat să fiu vesel, credincios și să merg spiritual pe o singură linie...
Tata m-a învățat să fiu altruist și sincer.
Tata e tat și altul ca el nu există.
Din învățăturile tatălui meu am luat și eu partea care mi se cuvine. Și am dat-o și altora. Ei știu cel mai bine cine este TATA și cine sunt eu.
Părintele Cătălin
