M-am gândit mult să facem câteva modificări de program în viitoarele concerte, bucurându-ne de faptul că avem voci frumoase, intrumentiști animați de doruri frumoase și mai ales caractere puternice. De exemplu, mă gândesc că programul concertelor să cuprindă de anul viitor, pe lângă excepționalul recital al divinului părinte Doru Gheaja și alte două recitaluri de grup. Un prim grup ar fi deja duetul Ioan Ivan - Marius Catalan (chitară și nai) care au calitate și atractivitate prin prisma faptului că vin mereu cu cântece noi, bine lucrate în repetiții. Am spus că Cenaclul nu poate merge la nesfârșit cu aceleași pricesne obositor de lungi, care sunt atractive la nivel de strană( deși, după părerea mea în secolul XXI sunt neeficiente pentru generația de la 60 de ani în jos), fiind nevoie ca vocile excelente ale cenacliștilor să încerce să se producă într-un grup, în care fiecare să intre în parte în melodii. Asta presupune repetiții, o strategie de grup și mai ales înțelepciunea de a înțelege că un spectacol trenează atunci când cântecele solo sunt interpretate lent.
Desigur, în mentalitatea strănii ortodoxe, ideea este că tot ce este nou e o deraiere de la tradiție, că lumea se bucură mai mult de o priceasnă cu 10 strofe, ceea ce este absolut fals. Mai ales cântăreții de strană din bisericile noastre au îndepărtat poporul de la cele sfinte, ei fiind puțini și, deși dotați cu voci bune, au rămas impresia că lacrimile a trei ”bătrânele” sunt decisive în raport cu cei care nu mai suportă mediocritatea. In fapt probabil că mulți nu se aud, s-au consideră că, câteva onduiri de glas sunt capabile să ducă omul direct în rai. Cert este că, într-o țară care l-a dat pe Enescu, pe Tudor Gheorghe sau alte genii, este foarte greu să accepți ideea că Dumnezeu nu merită ceva mai stilat în propovăduirea valorilor sale. Dar mă rog...
Cenaclul din fericire are oameni deschiși la minte și la nou, care ei înșiși vor să se autodepășeasacă și să realizeze lucruri optime, în raport bun cu sălile de concerte în care adresează. De exemplu, așa cum grupul ”Balada” a adus calitate în concerte, închipuiți-vă cum ar suna un grup (chiar acum îmi trece această idee prin minte) cu Părintele Cătălin, Părintele Alexandru și Romică, sincronizați în trei cântece pe spectacol, în care la referen să-și unească vocile, să lucreze pe sincronizări de ton (vocea 1 și vocea 2) și doar la strofe să-și exprime singular capacitățile interpretative. Ar fi și mai dinamic și mai eficient la nivel de răbdare de public.
Adevărul este că în concertele din ultima vreme membri cenaclului s-au smerit foarte mult, renunțând la veleități singulare, deși s-au deplasat uneori sute de kilometrii, renunțând la pricesnele proprii, neavând vreo frustrare și punând mai presus de orice binele colectiv. Și aici începând cu toți au fost extraordinar de unitari, mai ales că momentul istoric (vezi spectacolele de Centenar) au impus un anumit program cu cântece patriotice în forță și potrivite situației.
Ar fi frumos ca până la concertul din 27 ianuarie de la Brașov (în 24 la Sighișoara nu se mai ține) să reușim să intrăm pe scenă cu ceva nou, cu repetiții, cu entuziasm, din respect pentru cei câteva sute de oameni care deja și-au anunța dorința de a fi lângă noi. Avem deci nevoie de toți colegii, de marea familie a cenaclului, aceste rânduri scrise fiind un semnal, dragi suporteri, că vă respectăm, că ne gândim mereu să vă provocăm cu lucruri noi, adică cu daruri care să merite aprecierile dumneavoastră.
Bucuria noastră mare este că îl avem alături pe Părintele Doru Gheaja, ctitorul cântecului patriotic contemporan, modelul nostru de bunătate, de iubire și de continuitate. Cu un astfel de profesor alături ești mereu tentat să te autodepășești, să te înnoiești și să fi un model de prietenie pentru orice conștiință cumpătată.
Vă iubim, ne antrenăm și ne pregătim pentru concertele viitoare. Va fi frumos și anul acesta. Vă asigur de surprize frumoase. Până atunci ne vedem duminică pe Dealului. La ora 15...
părintele Cătălin
