Vreți să știți cine suntem?
Vreți să știți de ce aveți rușine de a mărturisi public (chiar și internet) lucruri importante despre condiția dumneavoastră mărturisitoare?
Iată câteva răspunsuri:
1. Noi nu mai știm ce înseamnă a fi creștin adevărat.
2. Considerăm că ortodoxia este doar un fel de strai de sărbătoare.
3. Nu ne rugăm și nu mergem normal la biserică.
4. Ne e teamă de prieteni. Devenind ”prea” credincios” riști să pierzi slava deșartă, adică laudele prietenilor.
4. Nu postim.
5. Nu ne spovedim regulat, ci doar ocazional sau deloc.
7. Nu avem un duhovnic.
8. Avem interese omenești imediate. Mântuirea, adică dobândirea raiului nu este o prioritate. O acceptăm rațional, dar nu o considerăm o urgență, considerând că mai e mult până acolo...
9. Nu credem în harul icoanelor, a mirului. Considerăm icoanele doar simple podoabe, cu oarecare sfințenie.
10 Nu știm ce este sfințenia, că dacă am ști nu am mai sta în biserică ca în restaurant. Unii în biserică mănâncă, mestecăm gumă, își iau sticle cu apă și se servesc ca la bar, alții povestesc, judecă, se mândresc, se fălesc cu haine, aur, bijuterii etc. Ori acolo e ”foc” în toată regula, e mulțime de îngeri. Dar noi nu mai vedem aceste lucruri.
11. La Biserică, dacă nu am avea ”motive” ocazionale, nu mergem duminică de duminică. Ne-am obișnuit fără Liturghie, chestia asta ne-a intrat în sânge...Noroc cu câte un parastas, s-au când suntem în excursii sau pelerinaje. În rest, stăm ”cuminți” acasă.
12. Duminica luăm dimineața micul dejun chiar când mergem la Biserică și nu ne mai jertfim trupul câteva ore pentru Hristos.
12. Suntem obsedați de boli, de moarte, de doctori, de micile noastre plăceri. Nu sacrificăm niciun tabiet de dragul lui Hristos.
13. Mereu ne victimizăm și ne considerăm bolnavi sau înșelați de semeni.
14. Nu mergem la Sfintele Masluri.
15. Ținem sărbătorile de nume, dar în ziua respectivă, adică la onomastici, nu mergem la Biserică să mulțumim sfântului al cărui nume îl purtăm. Spunem că nu ne lasă datoriile de servici, dar la o adică știm să ne învoim când avem ceva lumesc.
16. Obligațiile creștinești sunt mereu pe locul al doilea.
17. Ne place lumea. Ne plac onorurile lumești, mesele, traiul ”bun” și ”tihnit”.
18. Ne plac distracțiile, glumele, moda și mașinile.
19 Am făcut din telefon IDOLUL cel mai căutat, iubit, adulat și dorit. Telefonul ne conduce viața. Cu el ne trezim, cu el adormim, cu el stăm la masă, cu el stăm în biserică, prin el spunem totul.
20. Am pierdut energiile Duhului Sfânt, pe care le căutăm în oameni, în cafea, în droguri, în băuturi ”energizante”, în sport, în mâncare, în ape, în stele, în sexualitate, în prietenii... Suntem yoghini nedeclarați. De fapt, nici nu știm că HARUL DUHULUI SFÂNT este singura energie adevărată. Iar această energie nu se dă la sport, la masă, în excursii pe munte, ci la slujbe, acolo unde curge abundență de har. La Sfânta Liturghie, la Sfântul maslu, prin postire etc...
Sunt adevăruri. Știți ce e ciudat? Că marea majoritate le citim, dar rămânem prizonieri în închisoarea cugetului nostru strâmb. Păcat!
Părintele Cătălin
