Poate vă întrebați, poate e doar o curiozitate sau poate, cine știe, este și un mod de a ne spune inima, ce se mai întâmplă cu Cenaclul Lumină Lină? Răspunsul nu ar fi prea greu de dat, pentru că deși, eu însumi, ca preot, ca om , ca orice, retras de multă vreme de pe conturile FACEBOOK, din dorința de a trăi o viață mai simplă, sunt informat că dumneavoastră totuși aveți date destul de actuale despre colegii mei, mai ales că pe paginile de socializare viața merge mai departe.
În ceea ce mă privește, mă simt mulțumit fără prea mult tumult mediatic. Îmi mențin ideea că Cenaclul creat de mine, a fost un stimulent bun și o scenă ideală pentru oameni extrem de talentați. Și mă bucur sincer că eu, Părintele Cătălin Dumitrean, cu ajutorul lui Dumnezeu, am contribuit la luminarea geniului lor.
Am pornit cu cenaclul dintr-o necesitate misionară acum zece ani de zile. Am avut un plan, un ideal, o dorință de face ceva gratis pentru români. Nu mi-am vândut imaginea publică pe bani, nu am cerut beneficii materiale pentru a putea cânta mari cântece naționale, nu am fost un extremist al ”propriilor creații”, nu am vrut să mă individualizez, să devin vedetă, idol sau lider. Am vrut să-mi număr anii vieții cu prețul unei jertfe. Și sacrificiul meu s-a numit Cenaclul Lumină Lină.
Am trăit creștinismul public al cenaclului cu toată inima și acest fapt mi-a dat impulsul ca să
pot merge până la capăt cu acest ideal. Nu îi spun proiect, pentru că nu pot cădea în limbajul de lemn - e adevărat uzual- al zilelor ce le trăiesc. Îi spun misiune și atât. Evident, alături de câțiva oameni excepționali din punct de vedere al caracterului și al talentului muzical nativ. Nu am trădat cenaclul pentru nici o altă ofertă, și să nu credeți că nu am avut propuneri de a deveni o ”stea”- ce trist sună- dincolo de echipa mea. Mi s-au făcut elogii individuale periculoase, mi s-a sugerat că pot avea un viitor măreț și într-o formulă solitară, că am voce, că sunt bun, că de ce mă ”complic” prea tare cu atâta ”efort”, dar am surâs și am mers mai departe fericit că totul este așa... Mi-am asumat niște oameni, am crezut în ei și i-am învățat să creadă, la rândul lor, în Cenaclul Lumină Lină. Le-am spus și ei au înțeles că dragostea mea pentru ceea ce fac și pentru ei este una sinceră, că șansa de a fi cenaclist este un dat divin, că oriunde altundeva își vor pune talentul la treabă, pe bani sau fără bani poate fi ceva bun, dar la întâlnirea cu Hristos, într-o zi ”de apoi” vor fi felicitați mai ales pentru acest sacrificiu.
Și este atât de frumos să fi cenaclist. Să cânți în biserici, în săli pline de oameni onești, să nu-ți arunce nimeni batista sau banul pe țambal, să nu te oblige nici un patron de ”pab” la ordinea discografiei, să fi tu însăți, să fi demn, să fi în slujba adevărului.
Am crezut în acest cenaclu și mai cred. Nu mai am forța de la începuturi, dar lucrurile azi merg de la sine și așa este bine. Cenaclul a prins contur, a devenit un nume destul de greu pe piața muzicală românească și merge cu toată forța înainte. Respectul față de viața privată a colegilor m-a determinat să reduc numărul concertelor, deși îi văd dornici de cântec și în timpul lor liber, dar, se vede foarte limpede că, fiecare apariție a noastră să însemne un eveniment. Mă uitam la concertele care vin, trei la număr: Petroșani, Mediaș-invitați-dar tot în familie- și Sadu și știu că vor fi trei evenimente majore. O să vedeți...
Să nu se creadă că am obosit. Sunt doar atent cu vorbele mele și mai cumpătat în aparițiile internet. Altădată era invers. Publicam mult și aveam concerte mai puține. Acum scriu mai puțin, dar lansările publice ale cenaclului sunt focare de tun, salve de artilerie nemuritoare, adevărate emulații de spiritualitate și cultură. Fiecare cu sute de suporteri, cu organizări excepționale și cu amintiri unice. De aceea cenaclul nu poate obosi, așa cum nici în rai, așa se spune, după moarte, nu ne vom plictisi de atâta bine. Doar dracii cică s-au blazat de prea multă lumină și iubire. Și au ajuns cine au ajuns...
Cenaclul e bine. Eu sunt la fel de bine și mă pregătesc pentru Petroșani. Mă rog la Maica Domnului să nu ne lase și să ne dea tuturor pace și binecuvântare.
Părintele Cătălin
