Zagon. Locul: Căminul Cultural din localitate. Spectatori:
500. Atmosfera: Unică și de neegala de acum încolo. Organizare: ireproșabilă.
Părintele Nicolae este omul lui Dumnezeu, gazda perfectă și un suporter
veritabil al cenaclului nostru.
Despre Zagon scriu la cinci zile distanță de un mare
concert, cu respectul cuvenit covăsnenilor, cu bucuria de a-l avea drept
prieten adevărat pe Părintele Nicolae Hagiu, cu pioșenia pentru neamul meu
transilvan încă încercat de capriciile vremurilor politice. Se vede treaba că
în Ardeal nu este liniște și se simte suferința românilor din Covasna, altfel
nu îmi explic furibunda lor participare, unică și divină la spectacolul din sala
Căminului Cultural Zagon.
Nelu Ivan vă poate da mărturie că am început să cântăm, chiar
mai înainte de începutul concertului, că oamenii ne priveau cu atâta iubire și
că totul a fost perfect. Văd și acum sala în picioare și nu mă pot liniști,
pentru că îmi lipsește tare mult Zagonul. Sincer, mă întreb, în firescul
neputințelor mele, dacă duminică la Râșnov va mai fi la fel de frumos...
Colegii au fost purtați pe valuri de aplauzele și
participarea la spectacol a zagonenilor. S-au scris pe loc poeme, s-au cântat
cu ardoare cântece de neam, s-a dialogat mai mult ca niciodată cu sala și am
simțit că este o minune mare să te numești român și să trăiești în România. Acum, chiar în acest moment, când
scriu, aș vrea să merg pe jos înapoi la Zagon, să refac acest itinerariul de
conștiință românească, să-mi văd poporul meu, în expresia cea mai duioasă și
înălțare de suflet. Mulțumim Zagon!