Scriu în zi de luni, parcă nostalgic, dar în orice caz puțin abătut după mirifica zi de ieri, când cenaclul nostru a poposit ca într-o poveste din Frații Grimm, în blânda localitate Sohodol. Loc de munte, ninsoare ca în preajma Crăciunului și niște oameni deosebit de ospitalieri, iată ingredientele rustice ale unui context veritabil românesc. Iar Cenaclul Lumină Lină, cu dulcele său prestigiu misionar a ținut să demonstreze încă o dată că este la datorie, acasă între români.
Prima notă de 10 o acordăm Părintelui Cornel Pușcariu. De dânsul a depins reușita acestui spectacol și am văzut încă o dată ce înseamnă preotul adevărat și care este rolul său major în viața satului. Apoi, să acordăm o doua notă de 10 echipei cenaclului, care deși a avut lipsă de mai mulți membri a fost într-o zi bună, fiecare coleg punând suflet și vigoare în rostirea pieselor muzicale. Andreea a revenit cu O MĂICUȚĂ SFÂNTĂ, iar Romică a scuturat ochii plini de lacrimi ai credincioșilor cu a sa priceasnă JOS SUB CRUCEA RĂSTURNATĂ. Dar cântecul lui Nelu Ivan CÂTĂ IARBĂ MAMĂ AI ÎN OCHI a fost apogeul de duioșie și amintire pentru mulți dintre creștinii prezenți în biserică, mai ales că parcă acum la Sohodol cântecul a sunat mai profund ca niciodată. Vlăduț și Sorin au fost din nou plini de vigoare și uite așa am ajuns la momentul cântecelor naționale, descătușând energiile oamenilor și animând o întâlnire care se umpluse de parfumul sublim al lirismului îngeresc.Am însă un mic of pe inimă la scrierea acestor articole-cronici ale spectacolelor noastre, pentru că simt că nu reușesc să redau nici a zecea parte din prestigiul unor manifestări care sunt unice în România și care, văzute la fața locului, arată altfel decât ceea ce scriu eu aici. Trebuie să fiți acolo cu noi ca să vedeți vibrația oamenilor, aplauzele lor, modul în care românii se unesc prin cântec și sunt efectiv descătușați de orice griji și probleme. Și astfel veți putea înțelege că nu exagerez cu nimic, că scriu adevărul și că ar fi mult mai multe alte aspecte excepționale descos în evidență vizavi de aceste spectacole. De aceea, cer iertare dacă cumva omit amănunte importante. Sunt fericit că acest cenaclu există, că nu e totul doar o poveste și că el merge duios mai departe. Așa vrea Dumnezeu...
