AMPOIȚA, CONCERTUL DIN ȚARA LUMINII!

 

 Am fost nerăbdător să vorbesc cu Părintele Cătălin și să scriu această cronică, dând tiparului informații despre concertul de ieri de la Ampoița. La ora 19.15 am vorbit cu părintele. L-am simțit fericit și mi-a spus că a avut parte de un concert absolut memorabil la Ampoița, loc  în care, cu mic și cu mare, oamenii din sat și cei din împrejurimi au venit curioși să vadă ce fel de concert va fi și au plecat la casele lor plini de iubire și credință. Dar pentru a fi mai ușor, și pentru a nu rata vreun amănunt, am dat drumul la reportofon și prin telefon am ascultat și înregistrat mărturia părintelui:

”- Frate Cosmin, cineva, nu zic cine, dar un om important, mai în glumă mai în serios, îmi spunea cu ceva timp în urmă, citind cronicile concertelor cenaclului: ”Ei, dar la voi după cum scrieți toate concertele sunt superbe și excepționale. Chiar așa?” Și fără să stau pe gândrui i-am dat replica: ”Da, chiar așa, dar mai bine vino și vezi, altfel nu vei înțelege nimic!”

Despre ceea ce a fost la Ampoița, ce să spun, păcat de cei ce nu au fost. Da, totul a fost excepțional. Imaginați-vă o curte a bisericii cu o scenă acoperită, zeci de bănci ocupate de sute de oameni, țărani cu suflete pure, bunicuțe cu fețele scăldate în puritate, oameni de toate vârstele, de la copii, intelectuali ai locului și până la minunatul părinte Alexandru Barna, care împreună cu vrednica de pomenire doamnă preoteasă, ne purtau dorurile și cântecele spre cer. Mă uitam spre Părintele Barna așa cum sorbea pricesnele noastre. Și lângă dânsul chipul cuminte al doamnei preotese. Amândoi ca doi prunci hrăniți la sânul istoriei noastre seculare. Părintele de trei decenii ține această comunitate și oficiază splendorile universului religios ampoițean cu timp și fără timp. A refăcut biserica satului, veche de pe la 1500, adică monument istoric și este un om al păcii și al sublimei cuviincioșii creștine.

Concertul a fost mai frumos decât toate cele din ultima vreme. Nu știu de ce, sau poate că știu și nu vrea să spun, dar a avut ceva curat, ancestral și sincer în el. A fost renașterea Păsării Phoenix, aș că mi-am simțit energiile divine năpădindu-mi mintea și inima. Romică, Părintele Alexandru, Andreea, Ștefan, toți zâmbeau și cântau fără menajamente. Nelu Ivan ce să mai zic. Susținut de pe margine de doamna Mirela, părea un arhanghel cu chip românesc. Iar Părintele Doru Gheaja a fost atât de destins încât a oferit un moment de veselie, recitând un text umoristic plin de duh și șarm ardelenesc. Extraordinar!

Lume multă pentru a doua zi de Paști. Unii din Șardul tatălui meu, prieteni cu care am copilărit acum treizeci de ani. Cum mai trece timpul... Au venit să ne vadă și au descoperit acest cenaclu unic, despre care noi aproape că nu mai știm cum să-l luăm, așa de familiarizați suntem cu el. Iar la sfârșitul concertului, la faimoasa pensiune ”La mama Luță” am gustat din celebrele plăcinte ale locului și am sorbit nectarul unicei și divinei ospitalități românești. Ce să spun, frate Cosmin, scrie tot așa că a fost superb și excepțional, chiar dacă ne vom mai repeta de încă câteva sute de ori. Aceasta e viața noastră cea frumoasă. Iar Ampoiul curge, aducând din Țara Moților toate misterele uluitoare ale dăinuirii noastre creștin ortodoxe și românești. La poarta Țării Moților, Cenaclul Lumină Lină a scris o pagină de istorie. Am fost atinși de rai, de linște și de îngeri. Îngerii de lângă noi... Țăranii care țin inima țării în stare verticală. Mulțumesc!”
A CONSEMNAT COSMIN RUS