NEMȘA. Mă uitam în ochii Părintelui Traian, chiar în timpul concertului de duminică și îmi spuneam că de aici trebuie să înceapă cronica concertui 358 din istoria reală a Cenaclului Lumină Lină. Ochi înlăcrimați, profund emoționați și plini de recunoștință. de acolo din rândul 1 al sălii Căminului Cultural, l-am văzut deodată pepărintele că se ridică în picioare, că se întoarce către public și face un semn cu mâna de a cânta cu toții la unison. Iar noi, pe scenă, am simțit că e momentul maxim al unui concert deosebit de frumos.
Dumincă la Nemșa totul a fost binecuvântare. Soarele ne-a adus părtășie de speranâî, oamenii calzi și primitori, familia părintelui Traian mai mult decât ospitalieră. un regal de iubire și de exuberanță. Abia trecând ziua de naștere a părintelui ne-am gândit să schimbăm configurarea concertului și sî cântăm țlagăre mult iubite de oameni, dar evident toate acestea în ton cu optica ideologică a cenaclului nostru. Și am reușit. Cu Nelu Ivan la timonă, cenacliști au refăcut formula clasică a cenaclului, adică echipa forte: Părintele Alexandru, Romică și Sorin Popa care a revenit cu forțe proaspete în cenaclu, după o pauză de o lună pe tărâm spaniol. Andreea a deschis balul duhovnicesc cu o priceasnă emoționantă, iar Gabi, Paul - la acordeon și Ștefan au dus greul cântecelor la instrumente, dar au reușit să ne susțină și să ne ofere încredere , nouă celor aflați în fața microfoanelor.
Publicul a fost neașteptat de plăcut. la început mai greu, dar apoi din ce în ce mai prezent. Și,evident că la cântecele patriotice, totula fost culminant. Aplauze repetate, forță expresivă și multă pace sufletească.
La Nemșa mi-am dat seama, încă și încă o dată, cât de mult pot transmite acești aomeni frumoși, colegii din Cenaclul Lumină Lină. Și înainte și după concert uniți și familiarizați cu propriul lor destin, au reușit să împlinească voia lui Dumnezeu, aceea de vorbi poporului român prin muzică, depsre neam, despre ortodoxie și depsre toate dorurile noastre. Forța cenaclului, deși format din individualități remarcabile, stă totuși în colectivitate. Și de aici se naște iubirea... Altfe, ce s-ar face inima?
