Frumusețea are fețele sale secrete. Iubirea este și mai
mistică și uneori de nelămurit. Sau cum să vă explic ca să înțelegeți și mai
bine ce a fost ieri la Mălăngrav, sat românesc din Ardeal, un fel de Pasăre
Phoenix a simțirii identității naționale. De fier să fi și tot vibrezi
românește când vezi astfel de țărani, creștini superbi care reacționează
absolut unic la cântecele de dor ale Cenaclului Lumină Lină.
Pe Dealul Mălăngravului, am avut ieri parte de un concert
deplin. Să nu credeți că a fost lung și epuizant. Când sorbi ființă națională
îți este de ajuns și câteva picături, și totul devine obsedant de complet.
Oamenii ne-aș așteptat cu rugăciune. Preoți mulți, Taina Maslului și chipuri
line de strămoși. Icoane scrise cu iubire de două mii de ani. Iar Cenaclul la
datorie. Boxe urcate pe spate, trepiede strânse la piept ca nu cumva să alunece
din mâini, microfoane puse cu grijă în cutii și hai sus cu ele... Sus, sus, cât
mai sus... Pe deal... La bisericuță...
Debutăm cu un cuvânt. Cine suntem și ce așteptăm...
Oamenilor li se deschid ochii de bucurie. Îi lămurim că totul este real și că
avem nevoie de o nouă istorie. Cu și fără prejudecăți. Părem infantili pentru
domnii de la oraș, dar aici la Mălăngrav totul e demn. Vorbe, cântecul și
faptele noastre sufletești... AM VENIT MĂICUȚĂ... Cântăm noi și ei... Nelu
Ivan, Părintele Alexandru, Romică, Teodor, Ștefan, Andreea, Sorin, Vali,
Florin... Cântă țara... Aici e țara cea mai frumoasă... Și cântă tare bine...
Ne este drag să colindăm. Și colindăm... Ne este bine să
cântăm neamul și aducem o nouă închinare voievozilor români. Un țăran se ridică
în picioare și le face semn tuturor celor din biserică să facă la fel. De acum
atmosfera devine sublimă. Cuvânt care-mi place tare mult să-l folosesc în
cronicile mele. Și mai ales pentru că neamul meu este sublim. Atât de sublim...
Noaptea se lasă. Concertul devine și mai liric. Nestăpânit
de bun. Ca o inimă de mamă. Și totul se petrece pe un Deal în Ardeal. Acolo
unde sfinții stau și privesc firescul nostru. Nefiresc de frumos. Și mai spunem
două-trei cântece. Apoi plecăm spre
Săcele. Cu boxe, cu microfoane, cu inima plină de har... mergem spre ICOANA DE
LA SĂCELE ...Și spre un al minunat concert...Pentru că așa este totul
întotdeauna...
