Va scriu din Italia, pe un computer fara diacritice, dar cu iubire, cu durere si cu pace, departe de tara mea, dar si de tensiunea creata in aceste zile de toti cei care doresc binele Romaniei! Poate ca Dumnezeu a vrut ca sa nu fiu in aceste zile acolo si sa-mi vad fiii poporului atat de indurerati. Pentru ca, asa cum ma cunoasteti, nu stiu cum as fi reactionat... Poate cu durere, poate cu indignare, poate infierand pe oricine, poate cerand pace si dreapta socoteala...
Totul a inceput insa de mult. Moartea unor tineri a fost scrisa de fapt,in fiecare zi a vietii lor. Pentru ca nu Biserica i-a trimis la placere si la durere... In case , in societate, in felul in care oamenii traiesc astazi, ei atat au inteles, ca pot duce o viata libera si fara de Hristos.
Desigur, ca dupa manipularile televizate de acum, in numele tuturor institiilor ceresti si pamantesti, unii spun, ca acum e mai bine sa taci, pentru a nu fi la randul tau preluat de OPINIA PUBLICA si catalogat drept om fara bun simt, farta scrupul, fara inima, fara interes national, fara rationalitate.... Dar, personal, in numele Maicii Domnului, nu imi este teama de opinia publica, ci port doar grija mantuirii si a sufletelor care acum, cine stie pe unde ratacesc. Atat cei vii, cat si cei morti...
In tara se striga orice. Povestea e veche. De mii de ani multimea cere capete ispasitoare si executii. In numele dreptatii, ba chiar si in numele Domnului... Istoria e mereu aceeasi... Se doreste caderea unuia si a altuia, ca si cum numai unul si altul ar fi singurii vinovati pentru toate faradelegile acestui popor. Bietul popor...
Dar oare despre pacatele noastre de ce nu se vorbeste astazi la televiziuni si in strada? Despre betie, despre droguri, despre prostitutie, despre avorturi, despre homosexualitate... Despre cluburile in care se vand atatea sufletele celui necurat, sau chiar despre cele necurate de ce nu se vorbeste deschis...? De ce nu se spune VREM SPITALE SI NU RESTAURANTE....? De ce nu se spune nimic de cei 20 de milioane copiii avortati...? Pentru ei de ce nu se fac mitinguri si nu inchid guverne?...Imi este greu sa vorbesc, dar simt ca flacara diavolului ne cuprinde pe toti... Tot diavolul vrea sa scoata astazi castig, dupa toata capcana pe care a intins-o vineri seara copiiilor ce au fost in acel club... Tot el se simte nedreptatit...
Mitingul, revolutia si reformele nu pot schimba multe. Desigur, vor face fericiti niste oameni si nefericiti pe altii. Vor veni alti politicieni, care curand vor uita tot ceea ce au promis. Un singur lucru ne poate schimba, sa ne reintoarcem la Hristos. Sa ne lepadam de patimi. Sa nu mai bem, sa nu mai facem avorturi, sa nu mai pierdem banii in cluburi si in distractii. Sa rededevenim prietni cu Iisus Hristos. Sa ne rugam si sa oprim pacatele. Atunci Dumnezeu va privi spre noi cu bucuria si va da acestui neam un mare ajutor.
Fratii mei,
Nu va incredeti in puterea strazii. Avem experienta revolutiei furate. In strada s-a iesit si pentru alti conducatori... In strada, se afla generatia care a crescut cu MTV, cu precepte umanist-masoonice, cu iluzii temporale...
Strada va dispare, Hristos va ramane. El si numai El poate invia acest popor. In curand va veti da seama din nou ca este asa.
Va rog mai bine sa va rugati, aprindeti o lumanare, faceti un acatist la Maica Domnului si nu mai priviti la desertaciune. Mai bine decat sa se stinga luminile in discoteci si sa vina din nou focul dezunirii...
Iubire si pace!
Parintele Catalin
