LEAC DE MARAMUREȘ- CRONICĂ SPECIALĂ - Părintele Cătălin

Părinte Jean, îți mărturisesc că a fost frumos la Baia Sprie. Noi, cenaclul, așa ne-am întors de la Maramureș. Calzi la inimă... Iar voi ați fost deosebit de ospitalieri. Abia la Cluj, când am făcut un scurt popas, la întoarcere, mi-am dat seama că Cenaclul Lumină Lină e totuși o mare familie. Zâmbeam, ne făceam mici daruri din IULIUS , pregăteam piese noi, zâmbeam, povesteam de pace, de Părintele Arsenie, de Părintele Modest... Cel cu Săcelele de duminică și cu o altă mare ICOANĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... Da, minunat... 

Părinte Jean când am intrat în biserică la Baia Sprie era rece.

Oamenii încă veneau și se uitau întrebători. La Părintele Nicolae m-am dus eu să-i deschid brațele, să simtă iubirea noastră și să nu uităm a fi recunoscători față  de ospitalitatea tipică maramureșeană și nu am uitat... Era el cel de acum...hei-hei...câți ani să fie de când sfinția sa cânta, student fiind, la strana Catedralei Mitropolitane din Sibiu... Eu nu m uitat...

Apoi, lumea la concert... greu la început, mai ușor și apoi emulație la cântecul PROTEST... Doamne, ce inspirație a avut Nelu Ivan când l-a făcut... ȘI un cântec genial, care putea rămâne anonim pe TRILULILU, cu maxim cinci sute de vizitatori, dar a ajuns prin cenaclul nostru să fie auzit de mii de oameni... Și auzit, și înțeles mesajul, dar și iubit....

Părinte Jean ai fost o gazdă faină. Noi ne-am simțit bine la tine, dar acum te regretăm. Și, chiar dacă nu a fos publicul cel mai exploziv, creștinii din Baia Sprie au ceva ce-ți seamănă. Hotărâre, iubire și respect... Asta e tot... Și, să nu uităm... DOAMNE  AJUTĂ SĂ MAI VENIM!

FOTOGRAFIILE LUI NELU IVAN

A devenit un fel de obicei frumos, ca după fiecare concert bunul nostru coleg Nelu Ivan să îmi trimită câte o fotografie, realizată de dânsul, pe email. Acolo la dumitreancatalin@yahoo.com, și să mă bucur de vederea unor ipostaze teribile din timpul concertelor noastre. Unice și pline

de bucurie. Ultima dată Nelu Ivan mi-a trimis o fotografie, de fapt două, din Zăbrăteni. Eram pe Deal și contemplam Ardealul. Lângă cruci... Acum, sensibilitatea lui Nelu Ivan a dat din nou roade. La Buzești, în timpul unui moment de respiro din concert, deoarece nu mai avem binecunoscuta masă de prezentare, am simțit nevoia să mă așez lângă acei copii maramureșeni. Și parcă stăteam pe prispa caselor strămoșești, înconjurat nu de tinerețe, ci de istorie.  Iar fotografia a apărut parcă de la sine sau din nevoia de a nu uita niciodată cât de frumos este în cenaclul. Clipe unice, cerești și irepetabile... Mulțumesc Nelu Ivan!

LEAC DE MARAMUREȘ

(Lui Nelu Ivan și doamnei Mirela, prieteni de destin și cuget românesc)

M-aș mai întoarce într-o zi,

Pe banca veche de lumină,

Să-i simt pe cei mai sfinți copii,

Și mila cerului senină.

Și-aș sta un an, un veac, mai mult,

Precum în tihnă stau bătrânii,

Și-o rugăciune să ascult,

Și-un cântec bun, cum știu românii.

Tăcerea mi-ar fi dor și leac,

Cuvântul l-aș lăsa în suflet,

Precum statuia unui dac,

Să-mi fie hrană pentru cuget.

Oricum sunt eu, nu am decât,

Această bucurie rară,

Icoana Maicii s-o sărut,

Și-apoi să plec năuc prin țară.

Că drumul meu e lung și greu,

Mi-a fost sădit așa destinul,

Popas să-mi fie Dumnezeu,

Când voi găsi la capăt, linul.

De aceea dragii mei copiii,

Ce-ați stat pe-o bancă, lângă mine,

Din gura mea așa să știți,

Mi-a fost de dragoste și bine.

Mi-a fost de țară și Ardeal,

De inimă și de credință,

Și acolo, lângă voi, pe deal,
Iubind, am luat din nou ființă.

SIBIU 17 NOIEMBRIE PĂRINTELE CĂTĂLIN