Voi credeți că există bucurii mai mari? Ar fi fost frumos, dar starea de spirit trezită de concertele Cenaclului Lumină Lină sunt până la urmă un maxim de splendoare și iubire. Desigur că acum nu puteți pe deplin cu toții ca să înțelegeți ce mi-a fost descoperit mie să știu. Și, ceea ce este mai tragic e faptul că unii nu vor ști chiar niciodată ce înseamnă, sau ce a fost cenaclul... Sunt preoți, sunt chiar mireni, care, din invidie, deci nu din iubire, spun despre alți preoți că au metode greșite pe calea vieții duhovnicești, și cei mai ciudat e faptul că dânșii, uneori, se revendică cu numele lui Iisus Hristos, când fac aceste afirmații. Of Doamne!... Cum grădina ORTODOXIEI e destul de largă pentru cei puțini, unii, din păcate, își permit chiar luxul de a strânge centura și mai pe corp, așa ca să se sufoce cei mai plini de entuziasm. Și ce aici exagerări, cu care ne-am confruntat în cei aproape șase ani de existență... Dar iată, cu noi trăim... Și la ce nivel frumos a ajuns acest cenaclu, dacă Maica Domnului ne-a apărat și ne-a dat și mai multă putere ca să mergem până la capăt... Așa că NOI, spunem:
ORICE FACI PENTRU ORTODOXIE E FRUMOS! NUMAI SĂ FACI!
ORICE FACI PENTRU ORTODOXIE E FRUMOS! NUMAI SĂ FACI!
De fapt, DIN CE A FOST GREU au rămas doar ecourile...
Dar a mai rămas ceva! Oamenii pe care i-am făcut fericiți!
Și acești oamenii fericiți, din ce în ce mai mulți care pleacă de la concertele noastre, direct la rugăciune, sau ca să se ungă cu mir și să simtă fiorul vindecător al aghiazmei... Unii pleacă liniștiți... Alții mai optimiști... Alții cu îngeri buni și harnici spre o nouă viață... Sunt miile de oameni, sutele de mii de oameni, pe care i-am întâlnit în 295 de concerte... Ei sunt măsura reușitei noastre... Nu eu, Preotul Cătălin, sau cei ce m-ați însoțit pe acest drum... Noi, doar am avut onoarea de a face ceva curat pentru acest neam... Nimic mai mult...
DRAGII MEI COLEGI!
Dar a mai rămas ceva! Oamenii pe care i-am făcut fericiți!
Și acești oamenii fericiți, din ce în ce mai mulți care pleacă de la concertele noastre, direct la rugăciune, sau ca să se ungă cu mir și să simtă fiorul vindecător al aghiazmei... Unii pleacă liniștiți... Alții mai optimiști... Alții cu îngeri buni și harnici spre o nouă viață... Sunt miile de oameni, sutele de mii de oameni, pe care i-am întâlnit în 295 de concerte... Ei sunt măsura reușitei noastre... Nu eu, Preotul Cătălin, sau cei ce m-ați însoțit pe acest drum... Noi, doar am avut onoarea de a face ceva curat pentru acest neam... Nimic mai mult...DRAGII MEI COLEGI!
Voi credeți că există lucruri mai mari? Să nu vă înșelați. Cenaclul e maximul vieții voastre de mărturisire. O rugăciune suflată direct peste alte inimi. Căci voi nu mai stați în genunchi doar pentru a vă liniști inimioara voastră sau pentru a obține vreun preț bun de viață. Nu, voi suflați direct peste alte inimi. Ceea ce uneori e cel mai greu, dar și cel mai frumos!
Vă mulțumesc iubiți colegi!
Vă mulțumesc drag public!
