NOSTALGII
De ce mai sunt așa de line,
Ninsorile cu vată dulce,
Mi-e frig, mi-e milă și mi-e bine,
Și timpul ce a fost se duce.
De ce mai sunt așa curate,
Ninsorile cu nuci și
mere,
Privirile îmi stau mirate,
Și Dumnezeu un gând îmi cere.
De ce mai au povești în lacrimi,
Ninsorile ce cad sfioase,
Și iată lumea stă pe datini,
Pe cântece de plug duioase.
Și vine plugușorul mâine,
Deschideți poarta de acasă,
Vă puneți inima pe pâine,
Și un colac de cer pe masă.
Anul se scurge... Cântecele rămân și amintirile unui drum
lung spre inimile atâtor oameni... Baia Mare, Cluj-Napoca, București, Udine,
Mestre, San Don di Piave, Munchen, Kontanz, Bistrița-Lechința, Brașov, Borșa,etc...
Zeci și zeci de întâlniri ale Cenaclului Lumină Lină cu poporul român... Zeci
de mii de guri care au sărutat Icoana Maicii Domnului-cea purtată de noi, și
mai ales nelipsitul “Am venit
Măicuță să ne mai vedem”-un fel de legitimație a grupului nostru, prin care
avem dreptul de a intra în pridvorul Împărăției Cerurilor…La colțul ochilor oamenilor nu e ușor de stat… Noi am stat însă de atâtea ori… Și am privit spre acele batiste albe care s-au ridicat ușor din buzunar ,spre față, pentru a șterge izvorul celor mai frumoase lacrimi văzute vreodată, cele ce au căzut la mai toate cântecele din concertele noastre…
Cenaclul a trait
din iubirea lui Dumnezeu… A fost mila Lui către o parte din pământeni și către
noi cei ce am avut marea șansă de a ne produce energiile în el…
E iarnă și
ninge greu… Cad parcă toate aminitirile acestui an ce a trecut cu sudoare
divină. Frigul nu ne mai spune însă nimic. La gura sobei, poveștile cenaclului
sunt parcă neverosimile… Tăcem și parcă nu avem ce ne spune… Splendorile nu se
pot povesti niciodată…
AHO, AHO
Aho,Aho să fie cer
Aho, mânați să fie pace,
Aho, acest divin mister,
Băteți din bice mai tenace.
Aho, a fost un an frumos,
Aho, aho, lumină lină,
Noi am aadus un dar duios,
Sunați din clopot ce suspină.
Aho, aho, e Anul Nou,
Aho, vestiți de sărbătoare,
Aho, e cel mai bun cadou,
Un dor, un suflet, o urare.
Aho, aho, să vă iubiți,
Aho, nu îngropați talantul,
Voi veți rămâne fericiți,
Vă lasă Dumnezeu înaltul.
Și dacă ați iertat un an,
Aho, să fiți mai buni în toate,
Aho, aho, cu mult elan,
Aho, mai bine nu se poate.
Părintele
C.
